„Şansa“ de a lustrui statui

Autor: Carmen MUŞAT | Categoria: Editorial | 10 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Aproape fără să ne dăm seama, am ajuns să credem că e nevoie de curaj ca să aperi puterea şi să demonizezi opoziţia, că doar „mercenarii“, „tonomatele“ şi, eventual, cei instabili emoţional îşi permit (supremă impertinenţă!) să atragă atenţia asupra micilor erori ale unui guvern aproape perfect. Despre acestea, despre erori adică, nici n-ar merita să vorbim, cu atît mai puţin să dăm atenţie unor „gesturi radicale, lipsite de raţiune“, precum cele ale unora dintre concetăţenii noştri. E nevoie de oameni ca Doina Cornea, care să înţeleagă valoarea protestului lui Adrian Sobaru, de pildă. În vreme ce, în revista 22, Adrian Sobaru este privit cu condescendenţă şi considerat instabil emoţional, Doina Cornea – ea însăşi acuzată de instabilitate emoţională, pe vremea cînd protesta împotriva puterii comuniste – îi trimite acestui om simplu, dar pentru care valorile morale încă mai contează, un mesaj impresionant: „Forme extreme de protest nu se fac decît faţă de oameni sensibili, la a căror iubire se poate apela. Era teoria lui Gandhi şi el a izbîndit. Onorate domnule Sobaru, ţin să vă spun că gestul dumneavoastră din Parlament m-a impresionat profund. Am înţeles de la început că era un protest transpersonal în interesul majorităţii românilor loviţi de măsurile aberante ale guvernanţilor actuali. Era un gest de sacrificiu personal în interesul celorlalţi. La fel am preţuit şi explicaţiile pe care le-aţi dat, apreciind mai ales faptul că nu aţi cedat în faţa unor sfătuitori – obedienţi, oportunişti şi aroganţi – obişnuiţi să trăiască în minciună. Vă mulţumesc pentru lecţia pe care ne-aţi dat-o tuturor“. Dar, probabil că pentru acei sfătuitori obedienţi, oportunişti şi aroganţi, prezenţa doamnei Doina Cornea în spaţiul public e una deranjantă, căci e mai comod ca simbolurile disidenţei anticomuniste să rămînă simboluri, prinse în paginile diverselor rapoarte de condamnare a vechiului regim, şi să se abţină de la gesturi „lipsite de raţiune“, precum refuzul lui Vasile Paraschiv de a se lăsa decorat de actualul şef al Statului.

Unii dintre intelectualii publici – şi anume aceia care sînt angajaţi, la propriu şi la figurat, de partea actualei puteri politice – ne prezintă oportunismul ca pe un triumf al spiritului critic şi obedienţa ca pe un model de succes social. Cum să-mi explic, altfel, grimasele cu care fini intelectuali întîmpină prezenţa pe micile ecrane a Danei Grecu, dar nu se simt ofensaţi de intervenţiile televizate ale Andreei Pora, arată demonstrativ cu degetul spre Dan Diaconescu, dar n-au protestat o dată măcar împotriva prezenţei în exces a tuturor membrilor actualului Cabinet, în frunte cu prim-ministrul şi cu preşedintele Băsescu, în studiourile OTV pe tot parcursul campaniei electorale, îl dispreţuiesc pe Mircea Badea, dar îl acceptă, mai nou, pe Ion Cristoiu...? Să fi uitat articolele dlui Sever Voinescu despre succesul OTV sau întrebarea candidă a dlui Funeriu care nu vedea de ce nu s-ar duce la OTV? Unde sînt criteriile axiologice atît de sonor invocate, unde principiile morale şi profesionale?

Nu mai departe decît săptămîna trecută, la London School of Economics, domnul Vladimir Tismăneanu „a avut şansa“ să participe, în calitate de comentator, la conferinţa preşedintelui Traian Băsescu despre rolul valorilor politice în construcţia comunităţii democratice, o temă despre care comentatorul acestui eveniment istoric mărturiseşte că l-a preocupat şi pe Ghiţă Ionescu, cunoscutul politolog român, al cărui nume a fost acordat programului de colaborare dintre ICR Londra şi London School of Economics. Entuziasmul domnului Tismăneanu a fost stîrnit de „acuta actualitate“ a acestui „remarcabil discurs“ al şefului Statului, care a explorat „filonul populist în politica europeană“, precum şi „recrudescenţa ispitei populiste în timpuri de derută axiologică“. În opinia celebrului politolog contemporan, discursul preşedintelui Băsescu a fost dedicat „relaţiei pe care George Will o considera esenţială într-o democraţie liberală: anume aceea dintre statecraft şi soulcraft“. Excelent, într-adevăr. Ceea ce mai lipsea din această frenetică relatare „la cald“, între două zboruri – căci dl Tismăneanu, considerînd, probabil, că fiecare mişcare a augustei sale persoane trebuie cunoscută de admiratori, ne comunică traseul complet al deplasărilor sale: Londra-Budapesta-Bucureşti –, e doar concluzia lirică, pe care, ca cititor cu amintiri din epoca de aur ce sînt, o „aud“ printre rînduri – „Mîndră corabia, meşter cîrmaciul!“.

Şi cum să nu mă invadeze amintirile, cînd prima întrebare care îmi vine în minte, citind despre „excelentul discurs“ în care preşedintele Traian Băsescu îi invocă doct pe Ghiţă Ionescu, Friedrich Hayek, Ernest Gellner şi Michael Oakeshott, este cum am ajuns, după douăzeci şi unu de ani de la prăbuşirea comunismului, să promovăm impostura academică la cel mai înalt nivel, pe modelul de tristă celebritate al unui academician doctor inginer, specialist în chimie, care nu ştia nici măcar să citească corect formula dioxidului de carbon, dar care, soţie de şef de stat fiind, susţinea conferinţe pe teme ştiinţifice despre care habar nu avea?!

A merge azi împotriva curentului ce promovează conformismul şi obedienţa a devenit, în ochii celor ce s-au obişnuit să trăiască în minciună – pentru că e profitabil – cea mai mare ameninţare la adresa statu quo-ului. Suprema ipocrizie a celor ce predică rectitudinea morală de pe poziţiile unui militantism angajat e evidentă. În fond, nu sînt nici primii, nici ultimii intelectuali „sub vremi“.

Recomanda articolul prin:

Etichete: Adrian Sobaru, Vladimir Tismaneanu, Traian Basescu, London School of Economics

Comentarii utilizatori

Domnule Basescu, spuse Mircea Mihaies (dand la o parte un fir de praf ce ameninta sa se aseze pe umarul prezidential), era sa aveti o scama!l - Sambata, 18 Iunie 2011, 09:16

Foarte bun editorialul doamnei M. Felicitari! Daca n-ar avea obrazut atat de gros, acesti intelectuali aserviti puterii ar trebui sa crape de rusine. Dar, ma tem, tot ei vor fi "sub vremi" si dupa schimbarea regimului (asta daca ne va ajuta propriul cap si decenta la alegeri, si bunul Dumnezeu, de ce nu?,in cazul in care propriul cap nu va fi deajuns). As vrea sa-l mai vad o data pe Mircea Mihaies scriind despre Basescu ceea ce scria inainte de a fi presedinte. Nadajduiesc, ca un bun crestin, ca domnul Mircea Mihaies sa nu plece de pe lumea asta inainte de a ne da ocazia, tuturor, sa ne mai inchinam o data, minunandu-ne cat de labil poate fi portretul moral al unui om.

Mare sansa!Maria R. - Sambata, 18 Iunie 2011, 10:50

Mare sansa aceea de a cade pe spate in fata unui discurs pe care probabil chiar tu,cazutul pe spate,l-ai incropit!
Ar fi de ris daca nu am avea amintiri despre un alt "om providential"-zis geniu al Carpatilor:matrozul l-a aprofundat pe Ghita Ionescu,stie de Friedrich Hayek, Ernest Gellner şi Michael Oakeshott.
Numa'levantul lui Mircea CARTARASCU i-a luat cinci ani.
Dar pe dl.Mihaies l-o fi lecturat vreodata?Si mai ales un anume articol din 2000...
N-am crezut ca si in vremuri de libertate am sa vad intelectuali de calibru abdicand in halul acesta...

despre om si omeniedominic diamant - Sambata, 18 Iunie 2011, 11:47

Intreaga noastra istorie, nu numai politica,abunda in exemple de eminente acreditate care s-au compromis intr-un fel sau altul,renuntand la verticaliate si principiile etico-morale.Asa ca nu e de mirare cand vedem asemenea cazuri chiar sub ochii nostri.E trist,intrutotul regretabil acest fapt,dar...pana la urma trebuie sa ne resemnam si sa ne vedem de propria verticalitate,neuitand cat de greu e sa devii (fii) OM.Asta nu inseamna ca trebuie sa renuntam si la lupta de idei,in niciun caz.Altfel,ce ne-am face ? Doar se vede bine unde am ajuns,nu ?

Antena culturalaUn cititor in minus - Sambata, 18 Iunie 2011, 20:54

Obs. Cul. a devenit in cele din urma ceea ce tindea sa devina: o oglinda a posturilor TV ale lui Felix. De parca nu ar sti ce jocuri mizerabile se ascund in spatele propagandei anti-Basescu si ce coterii de interese.
Cu infinita scarba, adio.

Presedinte multilateral dezvoltatUn cititor in plus - Sambata, 18 Iunie 2011, 22:35

@ un cititor in minus
Citesc destul de rar "Observator Cultural". Acest articol m-a uns pe suflet. As vrea sa ma considerati un "cititor in plus", care va compensa plecarea "cititorului in minus".
Doamna Carmen Musat a pus punctul pe i. Avem un presedinte care citeste si citeaza din Ghita Ionescu, Friedrich Hayek, Ernest Gellner si Michael Oakeshott. Iar domnul Tismaneanu se entuziasmeaza. Suntem in situatia de dinainte de 1989. In acele timpuri, Academicianul Cristofor Simionescu ii scria "savantei de renume mondial" lucrarile de chimie si tot domnia sa era in adulatie, proslavind capacitatile stiintifice ale "savantei", Domnul Tismaneanu procedeaza la fel: intai face alfabetizare cu presedintele Basescu, apoi se exprima pretios si lingusitor: domnul Tismaneanu "a avut sansa" sa asiste la un discurs de importanta planetara, mai avea putin si spunea despre un discurs "iepocal", O clara infrangere a spiritului critic: Tismaneanu l-a lingusit pe Basescu pentru un discurs fals...
Asadar, Cristofor Simionescu=Elena Ceausescu,
Vladimir Tismaneanu = Traian Basescu. Q.E.D.

Un cititor fidel.Maria R. - Luni, 20 Iunie 2011, 10:16

Cititorului in minus,cu surprindere:daca pe dvs.pozna cu citatele si referintele din si despre un Ghita Ionescu ori Fr.Hayek,venite din partea unui domn caruia Levantul lui M.Cartarescu i-a luat 5(cinci)ani,nu va face nici macar sa rideti,imi pare rau ptr.dvs.
Iar amestecarea posturilor TV neprietene lui Zeus si adulatorilor lui...
Devine trist sa vezi ca oameni de buna-credinta sunt in stare sa anatemizeze pe oricine striga"imparatul e gol!".
De ar fi de luat in seama numai ultima azvarlire pe piata a subiectului reorganizarii administrativ-teritoriale,si nu mi-ar trebui comentariul nici unui post TV anatemizat de catre dvs.,spre a intelege inca odata cu ce prim cetatean sfertodoct avem de-a face.

E mult mai simpluCasandra - Marti, 21 Iunie 2011, 09:29

Nu trebuie curaj sa "demolezi" o putere (FOARTE departe de a fi perfecta, a propos) care nu te trimite in Siberia. Ce risc personal v-ati asumat dv., stimata doamna Musat, pentru a mai fi adaugat ceva balacareli tipic anteniste la corul de reprosuri din media anti-basescista? Atit domnul Vintu cit si dl. Voiculescu ar fi fost mindri sa co-semneze acest editorial "curajos".

Cit despre dl. Sobaru, e un caz trist in mod evident, dar ideea de a te arunca cu capul inainte dintr-un balcon -- pentru ca vezi bine nu poti sa ai grija in mod ideal de un copil cu autism (CINE ar fi avut grija de acel copil daca dl. Sobaru nu era [ne]norocos sa scape cu viata?) -- este departe de a fi eroica, sublima si meritorie. E lasha, patologica si, intr-un anume plan, isi bate joc crunt de viitorul copilului de care dl. Sobaru pretinde ca este atit de ingrijorat.

Dl. Basescu este in mod evident aproape de sfirsitul carierei sale politice. A facut si bune si rele. Dincolo de divergente naturale de opinii, chiar credeti, stimata doamna Musat, ca Basescu si Boc refuza prosperitatea sau comfortul vietii, oamenilor ca Sobaru si tuturor romanilor care cred ca au dreptul la mai mult, din pura rautate, ideologie de dreapta, etc.?

Sau poate pentru ca, asa conducatori extrem de imperfecti cum sint, si sigur sint imperfecti, NU vor sa lase in urma o Romania COMPLET FALIMENTARA precum Grecia, numai pentru ca de-alde Adrian Sobaru sa nu se arunce cu capul inainte si numai pentru ca editorialisti de seama, precum domnia voastra, sa le laude omenia si capacitatea de compasiune... bazate pe resurse bugetare inexistente?

Uitati, vine in curind dragul de Ponta la putere si vor avea si bugetarii toti banii pe care ii merita, ba chiar si sapte prime pe an, nimeni nu va fi concediat, iar Adrian Sobaru va primi doua mii de dolari pe luna ca sa aiba grija de copilul sau fara sa se mai loveasca voluntar cu capul de bancile Parlamentului.

Mai aveti putintica rabdare si veti fi negresit intre cei care vor lauda si apara noul status quo, cel stabilit de vechea garda iliescista impreuna cu complicii antonescieni, care, cei din urma, vor merge pe urmele istorice ale PNTcd-ului din ultimii ani.

articolul de mai susMihai M. - Joi, 23 Iunie 2011, 08:09

Cat credit sa mai dai unui articol in care sunt"asemanati'Ion Cristoiu cu Mircea Badea ,sau Dana Grecu cu Simona Pora?

Ion Cristoiu...privitor la B1 TV - Joi, 23 Iunie 2011, 21:02

... face emisiuni admirabile! Mai ales ultima, in care l-a lasat pe Basescu sa-l faca "tradator" pe Regele Mihai este un exemplu exceptional de virtute jurnalistica. Basescu a continuat mai abitir: l-a facut "sluga rusilor" pe Regele Mihai. Ce-a facut Cristoiu? A ras! A ras si Turcescu! Mama, mama, ce jurnalisti! Le place in haznaua cotrocenista, sunt ahtiati dupa hahaiala basescianista!

Sa ne folosim si ratiunea, nu numai reactiile istericeSceptic - Joi, 23 Iunie 2011, 23:17

In istorie (mai) totul e relativ. Comparat cu Gh. Gh.-Dej, unul din cei mai mari criminali din istoria tarii, regele Mihai poate fi intr-adevar portretizat drept un om relativ cumsecade, care a fost prins intre diferite urgii ale istoriei si nu a stiut cum sa le faca fata mai bine.

Daca folosim alte criterii, mai stringente, mai putin indulgente, dar nu absurde, ce a fost, ce este regele Mihai?

Un adolescent frustrat, care s-a intimplat sa fie nascut intr-o familie regala, tratat prost de un aliat arogant al lui Hitler, care a intors armele poporului impotriva unui aliat, Germania (credeti-ma, asta nu inseamna ca ii cred pe Hitler SAU pe Stalin aliati demni de fidelitate... erau amindoi criminali oribili... si infiorator de puternici, pur si simplu prezint si cealalta fateta a medaliei), l-a arestat si apoi a lasat sa fie omorat un prim ministru (alta tradare, chiar daca a unui Antonescu pe care nu il admir deloc, fiind, Antonescu, un om arogant, dictatorial si care a permis, ba chiar si ordonat, multe crime de razboi), a abdicat in numele lui si al urmasilor lui (alta tradare, sau cel putin lasitate), a luat cit a putut din bogatiile statului si a dat bir cu fugitii (alta tradare, chiar si a legamintului lui de rege, chiar si in fata santajului si adversitatilor) si a lasat mii de soldati, de tarani romani sa moara pe front, in lagare, in Baragan etc (alta tradare).

Nu ma intelegeti gresit, cred ca Basescu a cam dat-o in fasole cu aceasta interventie, cel putin pe planul retoricii (si al demnitatii de sef de stat vorbind despre un fost sef de stat)... dar pe substanta hai sa nu pretindem ca regele Mihai ar fi vreun erou patriot fara prihana. Nu e nevoie sa fii de acord cu propaganda comunista ca sa-ti pui intrebarea cum se putea simti atit de bine ex-regele Mihai in exil, cu masinile lui si luxul la care nu a renuntat niciodata, stiind in acelasi timp ca poporul caruia i-a jurat credinta ca lider neales, ci de drept divin, era oprimat si distrus prin puscarii.

Restul e cancan. Pe Traian Basescu l-a luat gura pe dinainte si a vorbit prea abrupt, dar nu a calpmniat-o pe Maica Tereza.