Şase romancieri la Bookfest

Autor: Iulia POPOVICI | Categoria: | 1 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Attila Bartis, Ádám Bodor, Péter Esterházy, András Forgách, Márta Józsa, Péter Nádas – acestea sînt numele scriitorilor maghiari invitaţi la Salonul de Carte Bucureşti pentru a participa la dialoguri cu oameni de litere români, la prezentări de carte şi alte evenimente conexe. Toţi au fost, în ultimii ani, publicaţi în româneşte, la Curtea Veche, Polirom, Humanitas – întîmplător sau nu, în versiunile a doi excelenţi traducători, Anamaria Pop şi Marius Tabacu.

Unii dintre ei, legaţi prin fire vizibile sau invizibile de spaţiul transilvănean, cu toţii aparţinînd marii culturi şi literaturi central-europeane, sînt autori care stăpînesc, mai bine decît oricine, arta scriiturii la persoana întîi.

2008 a fost anul Esterházy – atunci a apărut capodopera sa, Harmonia caelestis, şi cartea prăbuşirii din paradis, Ediţie revăzută, două cărţi avînd în centru, la antipozi, figura tatălui, în două ipostaze aparent incompatibile, cea de for tutelar, model existenţial, şi cea de părinte-turnător, trăind o viaţă dublă. Esterházy e artistul total al cuvîntului, al limbii ca matematică a simţirii şi gîndirii, limba prin care poţi face ordine chiar şi în revelaţia dosarelor de colaborator al poliţiei politice ale tatălui, şi nimic nu se compară cu ciocnirea frontală de limitele acestei limbi.

2010, în schimb, ar putea fi numit anul lui Ádám Bodor: trei edituri diferite i-au publicat cele două romane, Zona Sinistra şi Vizita arhiepiscopului, şi volumul de dialoguri cu Zsófia Balla, Mirosul puşcăriei. Un critic acerb al regimului social românesc postbelic, cu ani petrecuţi în închisori politice, Bodor este un maestru neîntrecut al recreării de lumi kafkiene, al manevrării persoanei întîi şi a limbajului în general în scopul construirii unei atmosfere claustrofobice, de închisoare mentală, pierdută undeva între concretul unei geografii împădurite şi absolutul trăirii psihice a stării de sclavie.

Attila Bartis nu e genul scriitorului prolific, pentru el (el, oarecum calofilul), literatura are anumite funcţii catartice care se cer atent cîntărite. Apărut la noi în urmă cu trei ani, romanul său de debut, Plimbarea, ascunde, în spatele vocii naratoriale, o identitate ambiguă sexual, în căutare de certitudini morale, care nu găseşte, însă, în jur decît ipostaze multiple ale răului şi, mai ales, ale morţii. Poate că simbolul absolut al Imperiului ce decade ar trebui să fie staţiunea balneară – e un loc (comun) ce se întîlneşte la Bartis, ca şi la Bodor şi la Péter Nádas. Pe alte dimensiuni simbolice, e adevărat, decît la Bodor, Plimbarea lui Bartis se hrăneşte, totuşi, din aceleaşi resorturi parabolice ca Zona Sinistra ori Vizita…: sînt, toate, încercări măreţe de a da sens non-vieţii.

Deocamdată, pe András Forgách cititorii de carte îl pot cunoaşte doar ca dramaturg (i-a apărut, în 2010, antologia Cheia, cuprinzînd trei piese de teatru), însă romanul său Zehuze, pornind de la schimbul epistolar dintre mama şi bunica lui, este una dintre cele mai cutremurătoare, şi, în acelaşi timp, tandru-emoţionante fresce ale societăţii est-europene de mijloc de secol XX: o corespondenţă circulînd, aparent, într-o singură direcţie, dinspre Israelul unde emigrase bunica spre Ungaria în care se întorsese fiica ei, trasînd, totodată, de la distanţă, portretul acesteia din urmă. Un roman scris după lectura a 500 de scrisori – la care se redusese, pentru mai bine de 20 de ani, relaţia familială a două femei cu puternice convingeri politice.

La această ediţie a Bookfestului, va fi lansat primul volum din Apocalipsa memoriilor de Péter Nádas (din al doilea volum, cîteva pagini apar în acest grupaj), o scriere fundamentală, ca temă şi stil, pentru secolul al XX-lea european, o complicată, alambicată, subtilă, fals-autentică autobiografie, un roman cum pe continent nu se mai scrisese, pînă în 1986, de decenii bune şi totodată cel mai acut diagnostic pus Ungariei postbelice.

Între 25 şi 29 mai, cititorii bucureşteni au ocazia unică de a-i vedea în carne şi oase şi, mai ales, de a-i auzi vorbind pe unii dintre cei mai importanţi scriitori nu doar ai Ungariei, ci şi ai Europei zilelor noastre. În tandem cu autorii români.

Recomanda articolul prin:

Etichete: bookfest 2011, Attila Bartis, Ádám Bodor, Péter Esterházy, András Forgách, Márta Józsa, Péter Nádas

Comentarii utilizatori

Mircea Cartarescu 55 de aniCamelian Propinatiu - Miercuri, 1 Iunie 2011, 01:23

Lista celor 6 romancieri români care ar putea raspunde acestei vizite, incepe probabil cu autorul trilogiei Orbitor.
Astazi, 1 iunie 2011, candidatul nostru Nobel Mircea Cartarescu, neacademician, implineste incredibila vârsta de 55 de ani, fara sa avem stire sa fi organizat cineva ceva omagial.
La multi ani zen creatori!