În ziarele spaniole, prezentarea ei avea să oscileze între această formulă şi acelea „escritora rumano-alemana“ sau „escritora de origen rumano“, dar întîmplător, una dintre primele ştiri apărute, la doar cîteva minute de la decernare, spunea simplu, „escritora rumana“. Probabil accesul de patriotism entuziast pe care eu l-am avut în clădirea Institutului Cervantes din Bucureşti, considerat măcar şi printr-o convenţie dimplomatică „pămînt spaniol“, este asemănător cu al celor aflaţi în străinătate. Nu se poate să nu fi impresionat, fericit, că etnonimul tău e asociat unui moment de maximă şi fericită vizibilitate mondială, mai ales atunci cînd eşti înconjurat de străini. În plus, trebuie să spun că m-am bucurat nu doar ca româncă, ci şi ca femeie.
Orice s-ar spune, oricum s-ar comenta acest premiu, oricine îl va mai obţine de acum înainte în spaţiul literaturii române, va fi al doilea. Sau a doua. Aşa arată lucrurile în mod definitiv, iar faptul că Herta Müller nu mai trăieşte de mult în România sau că scrie în limba germană sînt nuanţe. Cuvintele „român, româncă, românesc“ se regăsesc în acest moment lipite de orice ştire privitoare la Premiul Nobel pentru Literatură în anul 2009.
- Articole in legatura
- Nobel pentru Herta Müller


