OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Traian Basescu nu a cistigat sustinerea intelectualilor subtiri prin pozitiile sale anticomuniste sau promisiuni de deconspirare a securitatii, ci prin consecventa cu care s-a opus lui Adrian Nastase si prin franchetea discursului sau. Multi dintre fruntasii elitei intelectuale care s-au situat in 2004 pe aceeasi baricada cu Traian Basescu cunosteau suficiente detalii despre biografia complicata a actualului presedinte. in campania electorala prezidentiabilul Basescu a vorbit destul de relaxat despre relatiile mai mult sau mai putin profesionale pe care le-a avut cu organele represive ale fostului regim ca sef al Agentiei Navrom la Anvers sau comandant de vas.

Nici in epoca postdecembrista actualul presedinte nu si-a cultivat prea mult reflexele democratice. Dupa 1989, Traian Basescu a facut parte din guvernul Roman, iar dupa rasturnarea acestuia, din cabinetul Stolojan, si nu a avut nici un fel de probleme sa accepte politica mineriadelor dusa de Ion Iliescu in primii sai ani de mandat. Apoi, in perioada 1996-2000, cind PD a participat alaturi de CDR si UDMR la guvernarea de coalitie, Traian Basescu a fost cel care a creat prima criza politica, urmata de caderea premierului Victor Ciorbea, in 1998. Tot atunci Traian Basescu si liderii democrati s-au opus cit au putut legilor proprietatii si deconspirarii Securitatii, sub pretextul ca prioritara ar trebui sa fie reforma economica.

Reprezentantii societatii civile si intelectualii cu staif aveau aceste date la indemina cind s-au alaturat in lupta lui Basescu pentru presedintie, desi in platforma sa electorala nu aparea nici condamnarea comunismului, nici deconspirarea securitatii. Traian Basescu a cistigat fotoliul de la Cotroceni cu promisiunea ca sub mandatul sau va incepe cu adevarat lupta impotriva coruptiei. Dilema spontana exprimata de el la ultima dezbatere televizata cu Adrian Nastase – „Ce blestem o fi picat pe poporul asta, sa aleaga intre doi comunisti?“ – i-a convins poate si pe cei mai reticenti votanti de dreapta sa creada ca, in ciuda pacatelor sale, Basescu ar putea fi un presedinte sincer si bine intentionat. Fara sa aiba remuscari in privinta trecutului sau, presedintele a spus de mai multe ori ca a dus-o bine sub comunism, lasind astfel sa se inteleaga ca nu are de gind sa gestioneze deseurile trecutului. Totusi, la inceputul anului 2005, impins de consilierii sai cu greutate, a reusit sa convinga Serviciul Roman de Informatii sa predea aproape toata arhiva securitatii catre CNSAS.

Tentativa deconspirarii securitatii s-a oprit insa aici, fiindca Traian Basescu nu a avut nicicind pe agenda acest subiect si fiindca acei consilieri cu greutate care i-au aratat initial aceasta traiectorie au obosit sa mai dea sfaturi unui presedinte pentru care intuitia de moment este preferabila strategiilor bine puse la punct.
Pina la urma aceasta intuitie l-a scos pe seful statului basma curata din scandalul in care s-a disputat viitoarea conducere a CNSAS, ca si din clenciul condamnarii comunismului, ambele fiind subiecte de joc politic pentru PNL. Daca ar fi avut, insa, o strategie coerenta in acest sens, Traian Basescu nu ar fi cazut in cursa liberalilor si nu ar fi pierdut simpatia elitei intelectuale, care, in 2004, i-a dat un cec in alb. Premierul Tariceanu a infiintat la sfirsitul anului trecut, prin hotarire de guvern, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si era de asteptat ca aceasta institutie sa dea publicitatii un calendar prin care sa se angajeze ca intr-un timp limitat va publica o „carte neagra“ a comunismului autohton.

Exista, desigur, destui martori si destule documente care sa demonstreze natura criminala a regimului trecut, dar, daca guvernul si-a propus sa investeasca anual sume importante intr-un institut specializat, era de asteptat ca acesta sa furnizeze rapid un raport pe baza caruia sa fie condamnat oficial regimul comunist. Liderii PNL, in loc sa propuna aceasta varianta, au incercat sa-l puna la colt pe Traian Basescu, folosindu-se de un subiect sensibil prin care au angrenat impotriva presedintelui intreaga societate civila.
Stratagema liberalilor a dat gres, iar Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a pierdut ocazia de a-si dovedi prima utilitate, in schimb presedintele a punctat din nou, chiar daca a pierdut startul, numindu-l pe politologul Vladimir Tismaneanu, cel mai cunoscut cercetator al comunismului autohton, cu lucrari de referinta in bibliotecile occidentale, sef al Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania.