OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Problema aducerii sub control a puterii politice a fost dintotdeauna o prioritate a regimurilor democratice, cu nimic mai prejos decit protejarea drepturilor si a libertatilor cetatenesti. Si asta pentru ca singura garantie a libertatii individuale si a dreptului la diferenta este corecta functionare a mecanismelor statului de drept ce impiedica transformarea unui lider, ales democratic, intr-un tiran absolut. Ispita autoritarismului, nascuta din iubirea de putere, este cu atit mai periculoasa cu cit cel aflat intr-o pozitie-cheie se iluzioneaza ca el este cel care face jocurile, desi stie foarte bine ca informatiile pe baza carora ia decizii ii sint furnizate de oameni de incredere ai fostului partid de guvernamint.

Cine pe cine manipuleaza a devenit, in ultimul an, o tema recurenta in comentariile analistilor politici si in dezbaterile organizate de diferite publicatii sau ONG-uri, care reflecta starea de spirit a societatii civile, tot mai nedumerita si ingrijorata de prestatia din ce in ce mai dezamagitoare a actualului presedinte. Nu e putin lucru sa treci, in decurs de un an, de la statutul de presedinte ales cu concursul decisiv al intelectualilor la cel de companion al lui Gigi Becali, doar de dragul de a „impartasi“ ceva din gloria sulfuroasa a celui care se crede – si, de data asta, chiar ca are dreptate! – un „monstru-politician“.
Poate gresesc, dar am tot mai mult impresia ca modelul urmat de unii dintre membrii marcanti ai clasei noastre politice este cel oferit de televiziunile comerciale: convinsi ca poporul (electoral) este lipsit total de capacitatea de a gindi pe cont propriu si ca, prin urmare, are nevoie doar de „piine si circ“, acestia coboara tot mai jos stacheta, se afiseaza cu personaje dubioase – atit din punct de vedere penal, cit si din punct de vedere... gramatical – si au impresia ca procentele in sondaje depind de rating-ul emisiunilor TV in care vedete incontestabile sint Garcea, Becali, Dan Diaconescu, Vanghelie etc.

Poate gresesc, dar refuz sa cred ca poporul roman poate fi confundat cu personajele rizibile din emisiuni ca „Ciao, Darwin“, „Vacanta mare“, „La bloc“ sau „Trazniti in NATO“. Nu sintem o natie hahaitoare si decerebrata, chiar daca unii dintre cei care s-au revarsat in viata noastra de pe ecranele televizoarelor sau care ne-au condus in acesti ultimi saisprezece ani si-au imaginat acest lucru si au mizat pe spiritul de turma al celor de la care se asteptau sa voteze cu vedetele din fotbal si show-biz. In pofida sperantelor mai mult sau mai putin secrete ale oamenilor politici si a imaginii pe care o au despre noi, nu sintem incapabili sa gindim, nu inghitim pe nemestecate toate gogosile frumos ambalate pe care ni le servesc, cu zimbete complice, politicieni de duzina, imaginindu-si ca oricine poate fi cumparat, cu conditia sa stii care-i este pretul corect.
Prapastia care se casca intre imaginea pe care si-o fac politicienii despre noi, cei asteptati din patru in patru ani la urne, si realitate a devenit in ultimele luni tot mai evidenta si reflecta, din pacate, lipsa totala de respect fata de cei pe care vor doar sa-i manipuleze, pretinzind, ipocrit, ca ii reprezinta.

Semnificativa pentru confuzia valorilor, fenomen dominant pe scena sociala contemporana, este ascensiunea lui Gigi Becali si a lui Marean Vanghelie – primul un produs eminamente mediatic, cel de-al doilea ajuns pe creasta valului din disperarea unui partid aflat in cadere libera, care-si inchipuie ca este suficient sa schimbi un corupt cu aere de intelectual subtire cu un corupt fara prea multa scoala si fara pretentii elitiste pentru a reforma un partid social-democrat. Cabotini, lipsiti de viziune si de o minima cultura politica, campioni ai gafelor, patrioti zgomotosi si agramati, incoerenti, lipsiti de logica si, mai ales, lipsiti de bun-simt, Gigi si Marean – carora li se pot alatura nenumarate alte nume – sint, de fapt, oameni de paie, marionete jalnice ale unor papusari din umbra care speculeaza grandomania si, in ultima instanta, prostia lor, folosindu-i ca pe niste „berbece“ sui generis. In mintea papusarilor, Gigi si Marean sint personajele reprezentative cu care poporul se poate identifica. In fond, la viitoarele alegeri, de popularitatea lor – masurata in rating TV – ar putea beneficia, in egala masura, si Traian Basescu si Viorel Hrebenciuc...