OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La 17 ani de la caderea regimului comunist, deconspirarea Securitatii nu doar ca nu mai poate fi facuta pina la capat, dar nici nu mai poate avea efecte reale de lustratie. Adevarul din arhivele Securitatii este si el relativ, fiindca de multe ori confectionarea documentelor se facea in camere de tortura sau sub santaj. in plus, raul cel mare a fost deja facut in primii sase ani ai guvernarii Iliescu-FSN-FDSN-PDSR, care i-a reciclat pe fruntasii mai putin compromisi ai fostului regim si care a folosit instrumentele Securitatii pentru a-si consolida puterea.

Iliescu, Martian, Birladeanu, Magureanu, Chitac, Cozminca si ceilalti care au tinut pe loc Romania prin mineriade, conflicte interetnice si politici antioccidentale si-au dus misiunea pina la capat. Daca ar fi fost posibila o lustratie care sa-i fi scos in 1990 in afara scenei publice, pentru zece ani, pe toti colaboratorii sistemului comunist, fie ei membri ai nomenklaturii sau ofiteri si informatori ai Securitatii, drumul modernizarii Romaniei si al apropierii ei de Europa ar fi fost mult mai lin. Acum insa deconspirarea Securitatii are doar o functie de igienizare a elitelor politice, culturale si jurnalistice, care produce socuri, dezamagiri, dezordini si rastigniri tirzii ale turnatorilor, considerati pina nu demult militanti onorabili ai societatii deschise.

Pusi sub lupa reflectoarelor, colaborationistii de profesie sau cei de ocazie incearca mai degraba sa se dezvinovateasca decit sa-si recunoasca greselile de tinerete. Marturisirile lor post factum sincopate, incomplete si ocolitoare scot la iveala trasaturi comune ale turnatorilor de toate orientarile: incapacitatea umilintei si a recunoasterii pina la capat a complicitatilor cu Securitatea, pe care ar vrea sa le ascunda si in ceasul al doisprezecelea, sub pretextul ca delatiunile lor nu pot fi incluse in sintagma „politie politica“, frica asumarii propriului trecut – de rusine sau din lasitate –, dar mai ales incrincenarea cu care vor sa ramina pe scena publica. Indiferent daca provin din tabara democratilor postdecembristi sau din cealalta, fostii delatori nu vor sa renunte la pozitiile cistigate, sa faca un pas inapoi si sa-si impuna o perioada de tacere, dupa lungii ani de ipocrizie si demagogie pe care i-au traversat in tranzitia incilcita, alaturi de adeptii lor fata de care si-au ascuns biografiile rusinoase si pe care ar vrea, eventual, sa-i convinga in continuare de patriotismul pus in slujba fostului regim.

Nici unul dintre eroii deconspirarilor recente nu si-a povestit cosmarurile trecute si prezente, nici unul dintre ei nu a avut taria sa iasa in piata publica si sa spuna cum a dormit in acesti 17 ani, cu gindul ca in orice dimineata si-ar fi putut vedea angajamentele publicate in presa. Sau poate ca acesti turnatori, recrutati din viitoarea elita politica, jurnalistica sau culturala a tarii, nu au avut nicicind cosmaruri si nu s-au temut nici un moment ca dosarele lor vor aparea in presa. Poate ca pentru multi dintre ei lucrurile erau incremenite, iar discursurile despre deconspirarea Securitatii faceau parte dintr-un proiect politic abstract care nu avea sanse de a fi pus vreodata in practica, astfel incit noptile si diminetile lor erau linistite.

Dupa epoca Emil Constantinescu nimeni n-ar fi crezut ca mai e posibila deschiderea cutiei Pandorei, mai cu seama in conditiile in care despre atitia politicieni de frunte se stie ca au avut legaturi cu sistemul ceausist. Acum insa nu cei care au jucat roluri de seama in Securitate sint linsati prin procese publice in stil stalinist, ci ceilalti care, dupa 1989, s-au asezat in barca democratica, dar s-au temut sa-si dea jos masca. Ei sint crucificati si loviti, chiar dupa ce au cazut la pamint, nu pentru colaborationism, ci pentru tacere si ipocrizie. Pentru ca au putut sa traiasca in toti acesti ani fara sa se marturiseasca, vorbind despre moralitatea altora, despre santajarea celor care au facut pactul cu diavolul si despre sistemul ticalosit, pe care s-a dovedit, in cele din urma, ca l-au alimentat in tinerete cu propriile delatiuni.