Cunoscută şi respectată în domeniul tipăriturilor muzicale,
emblema Bärenreiter a ajuns sinonimă cu valoarea, calitatea, precizia şi
respectul faţă de capodoperă şi public/cititori. Ediţiile Bärenreiter sînt
căutate şi preferate. Nu este mai puţin adevărat că editura şi-a creat în timp
această imagine de excelenţă prin publicaţii de cea mai aleasă ţinută
ştiinţifică. Este vorba, în egală măsură, de tipărituri de istorie şi de teorie
muzicală, ca şi de partituri.
Anul trecut, editurile Bärenreiter şi J.B. Metzler şi-au
unit forţele şi au terminat cea de-a doua ediţie a celebrului MGG – Die Musik
in Geschickte und Gegenwart –, cea mai mareenciclopedie muzicală din lume, de o calitate ştiinţifică şi de o
complexitate ireproşabile. La prima ediţie (17 volume) s-a lucrat între anii
1949 şi 1986. Cea de-a doua a fost rescrisă între 1994 şi 2008 şi cuprinde 9
volume de termeni muzicali, 17 volume dedicate compozitorilor lumii şi 3 volume
de anexe/volume suplimentare. Dimensiunile acestei lucrări (îngrijitor de
ediţie: prof. Ludwig Finscher) sînt uluitoare: 29 de volume care adună 25.000
de pagini. Peste 3.000 de autori din 55 de ţări semnează articole despre 1.500
de termeni muzicali şi 18.000 de compozitori. Puse unul lîngă celălalt,
volumele acoperă 2 metri şi cîntăresc 43 de kilograme.
Anul 2009 comemorează şi aniversează trei mari compozitori.
Se împlinesc 250 de ani de la moartea lui Georg Friedrich Händel (1685-1759),
200 de ani de la moartea lui Joseph Haydn (1732-1809) şi 200 de ani de la
naşterea lui Felix Mendelssohn Bartholdy (1809-1847). În prima jumătate a
acestui an, sub sigla Bärenreiter, pe piaţă vor apărea nu mai puţin de 19 partituri
cu lucrări ale acestor compozitori.În
general, majoritatea sînt ediţii de concepţie modernă, care repun în circuit
aşa numitele Ur-texte/textele originale, aşa cum le-a scris compozitorul. În
cazul reeditărilor ulterioare – şi observaţia vizează partiturile din toate
timpurile –, intervenţiile editorilor, ale muzicologilor şi chiar ale unor
interpreţi, mai ales în digitaţie, frazare şi ornamente, au schimbat practic
muzica, îndepărtînd-o mult de originalul pe care îl transformă şi îl adaptează,
cel mai adesea, unei mode trecătoare. Bärenreiter a iniţiat de ani buni
practica Ur-textelor ca o întoarcere la origini, la muzica pe care un
compozitor a gîndit-o şi a simţit-o cu adevărat. Partiturile sînt însoţite de
volume teoretice care prezintă şi explică tot ceea ce s-a întîmplat cu paginile
retipărite de fiecare dată altfel – vezi Mozart, Beethoven, şi, nu numai. Este
fascinant să urmăreşti în detaliu aceste schimbări uneori chiar în spiritul şi
esenţa muzicii şi să înţelegi de ce una dintre cele mai mari şi mai importante
edituri muzicale germane a considerat absolut necesară reeditarea de Ur-texte.
În cazul lui Mendelssohn-Bartholdy, aşteptăm cu deosebit interes mai ales cele
opt caiete ale Cîntecelor fără cuvinte pentru pian, ca şi ediţia nouă Ur-text a
celebrului oratoriu Elias. Nu trebuie uitată nici editarea în facsimile – încă
o practică recuperatoare – a uverturii la Visul unei nopţi de vară.
În viaţa lirică internaţională, operele lui Händel se
dovedesc de mare actualitate. În cîteva zile voi pleca la Milano, unde, pe
scena atît de pur italiană a Teatrului La Scala, voi urmări un spectacol cu
Alcina de Händel. Din creaţia händeliană, în prima jumătate a acestui an,
Bärenreiter va publica trei albume cu cele mai cunoscute arii şi scene de ansamblu
şi un volum de prezentare şi de analiză a operelor compozitorului – ocazie de a
reconstitui din detalii bogatul univers de muzică barocă –,sub semnătura reputatului muzicolog german
din Heidelberg, Silke Leopold. Cît priveşte creaţia lirică a lui Joseph Haydn,
editura anunţă că are în lucru patru extrase de pian din tot atîtea opere ale
compozitorului.
Dintre ultimele apariţii ce poartă sigla Bärenreiter, ţin să
mai amintesc cîteva partituri de muzică de cameră. După integrala
cvartetelorde Beethoven – în formulă
partitură, ştimă şi analiză muzicologică –, editura a scos de curînd pe piaţă
cele două cvartete de coarde ale compozitorului ceh Bedrich Smetana. Prima
lucrare, Cvartetul nr. 1 în mi minor,(1876), vorbeşte în cheie romantică despre disperarea unui muzician
care, cu doi ani în urmă, şi-a pierdut auzul. Cvartetul de coarde nr. 2 în re
minor (1883), ultima pagină de muzică de cameră a compozitorului, este o
lucrare ce o ia mult înaintea timpului ei, într-o gîndire, scriitură, melodică
şi armonie moderne, ce anunţă cert transformările şi cuceririle muzicii
secolului următor.
Tot din 2008 este şi o nouă ediţie Ur-text a Sonatei pentru
violoncel şi pian (1915) de Claude Debussy. Ediţia aduce pentru prima oară în
atenţia interpreţilor şi a muzicologilor schiţe ale lucrării, păstrate într-o
colecţie privată şi care, alături de autograful şi de prima versiune editată,
conturează o imagine fascinantă a felului în care compozitorul francez a gîndit
şi a scris această sonată. Un „Cuvînt înainte“ analizează şi încearcă să
explice transformările suferite de lucrare în procesul de creaţie şi oferă
indicaţii deosebit de interesante asupra practicilor de interpretare.
Autor: 
Categoria: 
RSS Feed
Newsletters