OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In urma cu citeva luni, la Teatrul Odeon avea loc un spectacol-lectura cu textul lui Stefan Caraman Morti si vii, de al carui succes directia se indoia. Dar participarea, reactiile publicului, intrebarile pe care spectatorii le-au pus, timp de doua ore, dupa ultima replica au fost hotaritoare: spectacolul, in regia Anei Margineanu, a intrat foarte curind in repetitii. Regizoarea s-a lasat captivata de „amestecul de violenta si poezie din text, de cele doua realitati ale sale, una veridica si una imaginara, de modul in care ele se interfereaza, cel mai sinistru act sexual, violul, devenind in fantasma nunta cea mai inocenta, in timp ce actul necrofil e privit de catre personaj ca o frumoasa poveste de dragoste“. Acestea sint motivele pentru care regizoarea nu intentioneaza o montare tragica, ci mai degraba o comedie neagra, cu scene de musichall, cu replici vii, socante, dar, pe de alta parte, pline de umor. Ana Margineanu nu isi propune nicidecum sa indulceasca violenta limbajului si a situatiilor din text, ci sa o contrapuncteze cu un plan idilic pentru care muzicalul, in opinia sa, ar fi cea mai buna expresie.

Pentru ca spectacolul sa fie cit mai adevarat, regizoarea si scenograful Cosmin Ardeleanu au inceput lucrul printr-o excursie de documentare la citeva morgi, „ca sa vedem cum este realitatea acolo, nu sa o copiem, sa o aducem exact pe scena, ci sa observam ce senzatii ne transmit si apoi sa le transpunem in altceva, mult mai curat, mai aerisit, mai modern“ (Ana Margineanu). Si, cu toate ca fiecare morga le-a spus ceva diferit, cei doi au ales trasatura comuna: senzatia de loc complet inchis. „Desi nu e un spatiu in care toata lumea sa fi intrat macar o data, cind esti acolo ai impresia ca ai mai fost, nu te mira nimic. Dupa aceasta documentare, am notat sentimentele pe care ni le-a transmis spatiul si pe care trebuia, implicit, sa le transmita decorul si costumele. Am selectat ce era comun si a rezultat un spatiu lugubru, fara iesire, dupa dorinta regizoarei, si un spatiu lipsit de preocuparea pentru frumos, deci exclusiv functional: unul in care te intereseaza doar unde sa pui mortul, sa-l tai etc.“ (Cosmin Ardeleanu).

Constrins la mijloace extrem de simple, fara mare libertate de creatie, scenograful s-a vazut incadrat intr-un sablon destul de strimt, „in care nu era loc de joaca cu creionul pe hirtie“. Trebuia gasita modalitatea simpla si percutanta de a contura spatiul, iar acesta a fost unul naturalist, o morga care ramine la fel zi-noapte-zi, doar ca noaptea devine, transfigurata poetic in mintea personajului principal, decor de Broadway. Dificultatea scenografiei a fost sa gaseasca un decor ambivalent, „cu doua fete, de morga si de revista, pentru ca schimbarile care apar nu sint de natura exterioara, elemente care se adauga, ci vin din interior, pentru ca spectatorul sa inteleaga ca ceea ce vede el luminos si vesel este exact spatiul lugubru al morgii, transformat de mintea personajului principal. Ceea ce se intimpla acolo este iluzie, de aceea nu vine nimic din afara“ (Cosmin Ardeleanu). Artificiul scenografiei a fost astfel sa foloseasca turnurile cu sertare de morti sau suporturile pentru sculele de transat ca trambuline ale dansatorilor de musichall.

Pentru a nu fi greoi, decorul, o structura supla si aerisita, construita dintr-un material rece, metalic, va fi imbracat complet in material textil cald, patinat. Compozitia a fost conceputa exagerat rectangulara, o constructie din unghiuri drepte, cu o singura fisie de plan inclinat – exceptia care accentueaza rigiditatea spatiului. Pentru personaje, scenograful Cosmin Ardeleanu a avut de studiat mai multe cadavre cu cauze diferite ale mortii, pentru ca in spectacol vor fi si actori in costume de morti, dar si morti de butaforie, manechine avind greutatea, dimensiunile si flexibilitatea „naturale“.
Coregrafia va fi lucrata de Razvan Mazilu si se va concentra pe miscari foarte simple, dar antrenante, pe muzica scrisa de Petru Margineanu. Distributia este compusa din Ana Maria Moldovan, Liviu Timus, Mircea Constantinescu si Laurentiu Lazar. In rolul principal este Pavel Bartos, considerat de regizoare actorul ideal pentru un personaj care trece de la un tip masculin handicapat la unul sensibil, apoi la un fel de zeu al muzicalului si, in sfirsit, la un monstru. Nici rolul Anei Maria Moldovan nu pare simplu: o femeie trezita din morti in timpul unui viol descopera o lume complet straina de tot ce cunoscuse ea inainte. Asistentii de morga, Liviu Timus, Mircea Constantinescu si Laurentiu Lazar, vor evolua de la personaje simple, umane, la monstri care trebuie sa inspaiminte spectatorii, dar, dupa dorinta regizoarei, sa-i si induioseze.