OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

François GUIZOT
Istoria civilizatiei in Europa. De la caderea Imperiului roman pina la Revolutia franceza
Traducere din franceza de Cristian Preda si Miruna Tataru-Cazaban, Introducere de Aurelian Craiutu, Editura Humanitas, Colectia „Societatea civila“, Bucuresti, 2000, 272 p., f.p.

Lupta politica poate fi purtata si in afara arenelor traditionale, parlamentare, cu aceeasi legitimitate; fie ca este vorba de publicistica, istorie sau literatura, Guizot si partenerii sai de idei liberale se exerseaza in anii ’20 ai secolului XIX in afirmarea acestui fapt. Judecind literatura franceza din secolul XVIII, Prosper de Barante subliniaza intr-o Prefata din 1824 ca „literatura (de atunci) a devenit un organ de opinie, un element de constituire politica; in lipsa institutiilor normale, literatura era una dintre acestea“.

Si colegii de catedra de la Sorbona ai lui François Guizot tinusera prelegeri sau facusera Tablouri ale literaturii; Abel François Villemain sau Victor Cousin (acesta din urma cu lucrarea Despre Adevar, despre Frumos si despre Bine) realizau un anturaj ideologic in care autorul unei lucrari despre Corneille si al Istoriei civilizatiei in Europa gasea potrivit sa ia drept puncte de reper, in sens pozitiv sau negativ, romanele lui Fenimore Cooper si ale lui Walter Scott.
Mentionarea acestor romancieri intr-una din cele 14 lectii care alcatuiesc Istoria civilizatiei in Europa (1828/1830) face mai placuta cititorului de astazi canavaua pe care se mai desfasoara, la capitolul regalitate de exemplu, si regii lui Homer.
Istoria civilizatiei apusene din Europa este complementara ideii de progres, constituit sub dublul aspect al societatii si al umanitatii. In perioada in care conferentiaza Guizot, istoria nu mai apartine exclusiv migaloasei munci de cabinet, ci si luptei partidelor; liberalismul omului politic Guizot se manifesta de-a lungul acestor pagini in mod constant. Justificarea alegerii subiectului se prezinta astfel: „Starea generala a lumii cuprinde aceasta diversitate a formelor, a ideilor, a principiilor si luptele lor, precum si efortul spre o anumita unitate, spre un ideal care nu va fi poate niciodata atins, dar catre care tinde specia umana prin libertate si munca. Civilizatia europeana este deci imaginea fidela a vietii lumii s…t“. In acest context, emblematica pentru Europa este Franta. Concurenta principiilor monarhic, aristocratic, teocratic sau democratic la originea societatii europene construieste discutia despre legitimitatea politica a acestora.

Exemplul epocii barbare, „haos al tuturor elementelor, prima virsta a tuturor sistemelor“, si incercarile de depasire a acestei perioade, prezentate sub ideea progresului, separa notiunea de civilizatie. Dupa distanta luata fata de Cooper si Scott, urmeaza prezentarea consecintelor invaziei musulmane din Spania. „In confuzia“, precizeaza Guizot, „dintre autoritatea morala (misionarismul) si forta materiala a luat nastere tirania, care pare inerenta civilizatiei arabe“. Peste citeva pagini se spune ca „o alta forta, cea a Bisericii, incearca sa reinceapa in Spania civilizatia. s…t Adunarea care prevaleaza este acum Conciliul de la Toledo“. Deci „in Spania, pina la marea invazie a arabilor, principiul teocratic este cel care a incercat sa redreseze civilizatia“ (s.m., D.G.).

Forma pe care au luat-o conceptele de guvernare (guvernat, guvernant) si analiza ei sint prezentate pina la Revolutia franceza. Avind in vedere faptul ca printre auditorii lui Guizot, in publicul sau, s-au numarat si Alexis de Tocqueville, John Stuart Mill sau Marx (dupa cum precizeaza Aurelian Craiutu in Introducerea sa) si datorita amplei sinteze a ideilor liberale, Istoria… lui Guizot apare drept un testimoniu al magisteriului academic cu miza polemica, daca ar fi sa ne raportam numai la virstele politice diferite ale celor care l-au ascultat.