OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Emmanuelle Bayamack-Tam s-a nascut la Marsilia in 16 martie 1966. Publica primul roman, Bonne Aventure (povestea unui barbat care-si da seama progresiv ca nu este decit un personaj de roman) la 20 de ani, la o mica editura din Martigues, Contrepied. Citiva ani mai tirziu, ii trimite un manuscris lui Jérôme Lindon, la Minuit, care, din pacate, il refuza. Paul Otchaikovsky-Laurens, de la POL, il remarca insa, si ii da sansa autoarei sa debuteze cu Rai-de-coeur (1996, POL, 107 p). Ea ii va ramine fidela, incredintindu-i toate textele ulterioare (Tout ce qui brille, 1997, Pauvres morts, 2000 si Hymen, 2003). Profesor titular de literatura, Emmanuelle Bayamack-Tam preda intr-un liceu din zona pariziana. Locuieste la Paris impreuna cu cele doua fiice ale sale.


Sa scrii un text despre adolescenta si despre primele ei emotii, fara sa cazi in cliseu si repetitiv, reprezinta o realizare remarcabila. Totul a fost deja scris despre acest subiect, si inca atit de stralucitor (sa ne gindim mai ales la sublimul Blé en herbe de Colette) incit nu-ti vine usor sa risti o noua tentativa de acest gen. Totusi, Emmanuelle Bayamack-Tam ne atrage, ne loveste de la primele rinduri. Avem din nou 13 ani, crisalida se preschimba-n fluture, cu frica-n sin, cu aceleasi senzatii unice si proaspete ale iubirii, de nesiguranta si angoasa.
Rai-de-coeur, titlu enigmatic, desemneaza un ornament de frunze ascutite si virfuri de lance dispuse in forma de inima (dictionarul Littré da intotdeauna definitia buna…). O maniera mai neobisnuita de a numi, de a desemna, de a transforma prima iubire in ceea ce de fapt inseamna: o sfisiere pe care o tii minte toata viata. Pentru eroul primei carti a lui Emmanuelle Bayamack-Tam, este vorba despre suferinta celui ce descopera, la cea mai tandra virsta, chinurile si dezavantajele faptului de a fi indragostit: „Doar convingerea de a fi vazut pentru o clipa stralucind ceva: dar nu era nicaieri. Pacat s…t Doar dubla morala a scurtei noastre vieti: faptul ca iubirea nu exista decit cu conditia de a fi rasplatita; ca in iubire nu trebuie sa-ti fie frica de nimic si, mai ales, de propria inanitate.“

Daniel are 13 ani cind incepe romanul. Traieste in Kandjaland, nume astazi disparut al unui treritoriu din Africa australa. E un baiat singuratic, esuat in mijlocul acestui tarim tare, uscat si canicular, crescut de parinti mai preocupati de ei insisi decit de salbaticul copil care se refugiaza impreuna cu tinara Siri, o creatura evanescenta aflata pe urmele lui, in La Planète, spatiu al jocului si al contemplatiei animale.
Soseste in sat tinarul Kéziah, in virsta de 15 ani, lucrator in serviciul tatalui. Prietenia dintre cei doi baieti se naste fulgerator: „Sint scuturat brutal de emotie. El pare sa fi fost zamislit in pinzele de aer tremurator care au facut sa danseze ore intregi pista in fata ochilor mei, iar eu il iau, din aceasta prima zi, drept o creatura emanata de propriile mele creatii inchipuite s…t. Prima sa aparitie va avea caracterul enigmatic si miraculos al unei epifanii.“ Cei doi baieti nu se mai dezlipesc unul de celalalt.
Ambiguitatea se creeaza incetul cu incetul, iar Daniel, cu o sexualitate inca prea putin afirmata, descoperea ca-i place sa-si transforme infatisarea, sa-si alungeasca sprincenele, sa se imbrace cu stofe de culoarea nacarat – rosu sidefiu – moi si feminine. Tatal sau surprinde jocurile inocente ale celor doi prieteni si-l alunga pe Kéziah din sat.

Daniel, Siri si Kéziah fug impreuna in zgomotosul oras Fenix. Iubirea lui Daniel pentru Kéziah se transforma-n pasiune. Dar tinarul metis prefera compania frumoaselor orasului, a lui Tigra, dansatoarea din buric a mahalalelor. Daniel rataceste pe strazi, deznadajduit, cu durerea si iubirea neintelese si tradate: „Ce sa fac, Keziah, ce sa fac cu ziua asta de prisos? Uite ce-am ajuns! Uita-te la cumplita disperare care ma cuprinde la trezire s…t. Ar fi fost de ajuns sa ma iubesti, n-as mai fi acum o jalnica insecta, incapabila sa se puna pe picioare, zbatindu-se cu labutele si antenele la cer, in speranta unei adieri salvatoare de vint, unei ramurele, cuiva care sa vina.“
Nu ramine decit ca Daniel sa se intoarca acasa, in tara lui intre timp aruncata si ea in haos. Are acum 16 ani, dar poarta cu el o diferenta dureroasa. Parintii l-au uitat, se roaga zi si noapte la un Dumnezeu pe care altadata il ignorau, vor sa aiba un alt copil, numit tot Daniel, intr-o eterna reintoarcere, o tradare in plus, absurda…

Traducere de Alexandru MATEI