Actualul secretar general al PD-L, fost
ministru al Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga, a declarat
la un post privat de televiziune, aparţinînd – chiar, ce
caută susţinătorii lui Traian Băsescu acolo, printre jurnaliştii
presupuşi a fi denigratori? – unuia dintre vehement contestaţii
„moguli“ (săracii moguli, habar n-aveau nici de radio, nici de
televiziuni, mai tăiau cîte-o mînă sau un picior, fără
prea multe comentarii şi agitaţie pentru propria „imagine“!)
din media autohtonă, că Sala Mare a Palatului a fost închiriată
pentru două sîmbete consecutive. Două sîmbete din luna
octombrie, la Sala Palatului, nu vor mai cînta Joshua Bell sau
Cesaria Evora, ci se vor produce liderii marcanţi ai PD-L-ului. Ca
să se anunţe candidatura oficială a lui Traian Băsescu. Şi, în
acelaşi timp, să se abordeze strategia de promovare a
referendumului naţional prin care poporul român se va pronunţa
în favoarea unui Parlament unicameral. Vasile Blaga dixit.
(Mărturisim că, de fiecare dată cînd pomenim acest nume, ni
se face inima mică, ştiind bine că marele poet Lucian Blaga a
devenit „mut ca o lebădă“ în faţa mult mai vorbăreţului
şi vizibilului fost vameş bihorean! Dar astea sînt ironiile
istoriei şi mizeriile eternităţii...)
Deja intenţia de referendum a fost
lansată de preşedinte foarte sec şi concis. Nu ştim exact
condiţiile juridice ale intenţiei şi ale gestului politic. Am
aflat doar că intră în prerogativele şefului Statului de a
propune un referendum. Nu ştim dacă prin Decret prezidenţial sau
prin Hotărîre de Guvern, la solicitarea şefului Statului.
(Eventual, se poate afla lesne temeiul juridic şi forma de punere în
practică.) Deci, sub aspectul legalităţii, nu mai este loc de nici
un comentariu.
Dar sub aspectul moralităţii?
Aici ar mai fi de pritocit. Este mai
bine pentru România şi pentru cetăţenii ei să avem un
Parlament unicameral? Este mai eficient pentru democraţia care, cum,
necum, cu opinteli, se clădeşte în România să avem un
număr mai mic de parlamentari? Dincolo de aparenţe şi de făcutul
cu ochiul către galerie, se zice că se vor face economii la buget
şi că mulţi care acum taie frunză la cîini nu vor mai fi
plătiţi din banii poporului. Etc. Sună bine să blamăm
parlamentarii şi Parlamentul, dar este cu adevărat util să-i
anihilăm atribuţiile? Sau se dovedeşte o simplă manevră, bine
ticluită (de către cine?), în scopul netezirii accesului
actualului preşedinte la un nou mandat? Care, cît de curînd,
va deveni şi oficial candidat la preşedinţie. După ce, de luni
bune, bate ţara în lung şi-n lat ca să-şi vadă
contemporanii şi să dea mîna cu cît mai mulţi dintre
ei. În loc să se ocupe de agenda externă, acolo unde, la
modul real, se fac şi se desfac iţele lumii de azi. Ba chiar
afirmaţia băsesciană că nu mai avem nevoie de diplomaţi, că el
oricum se vede din trei în trei luni cu liderii europeni este
de tot hazul/necazul. Fitile inutile şi gîlceavă. Dar vorba
chivuţelor de altădată: „Nu vă puneţi cu mine, că ştiu mai
bine ca voi să mă cert!“.
Mai rămîne o singură întrebare:
ce ne facem cu „etica şi echitatea“, capitalistă de această
dată?
Atît de vehiculate de regimul
comunist şi de anticomunismul de care tinerii între 20 şi 35
de ani nu mai vor să audă, mai au ele vreo relevanţă în
capitalism? Sau sînt simple concepte, vorbe goale, cu care ne
jucăm după cum bate vîntul intereselor personale sau de grup?
Afirmaţiile lui Vasile Blaga legate de data anunţării candidaturii
lui Traian Băsescu, precum şi noua temă lansată cu privire la
Parlamentul unicameral propusă de preşedintele Traian Băsescu, vin
să clarifice o situaţie ambiguă. Întreţinută artificial,
pentru a crea tensiune şi pentru a se vedea pînă în
ultima clipă situaţia politică legată de cursa din acest an
pentru Cotroceni. Preşedintele şi sfetnicii săi din Administraţia
prezidenţială şi PD-L (marele strateg Valeriu Stoica nu are
atribuţii la Cotroceni, dar este acel avizat brain care face şi
desface liniile „diriguitoare“ ideologico-politice ale actualei
puteri din România) au gîndit foarte bine momentul şi
condiţiile pentru lansarea candidaturii lui Traian Băsescu. Acest
Suslov al momentului, care aparent nu mai este în prim-planul
vieţii politice, dar codoşeşte cu ambiţie, cinism şi bine pitit
resentiment (după retragerea/alungarea din PNL, un fel de
răzbunare-în-eternitate, las’ că vă arăt eu cine sînt,
restul nu contează, există numeroase astfel de situaţii în
istoria politică românească...) construcţia unei aşa-zise
drepte româneşti, are un rol important în actualele
mişcări strategice. Nu e nevoie să apelăm la tratatele de istorie
militară, la Clausewicz sau la generalii lui Napoleon de tip Ney sau
Davos ca să pricepem atacul prin flancuri şi prin învăluire
propus de Traian Băsescu şi de liderii PD-L.
O susţinere masivă
pentru actualul preşedinte/viitor candidat şi pregătirea terenului
pentru viitorul mandat prezidenţial. Şansele de cîştig ale
lui Traian Băsescu – personal, nu avem îndoieli că nu va
cîştiga, asta nu ne opreşte să spunem ce credem – sînt
reale, şi atunci se preconizează de pe acum temeiul viitoarei
guvernări. Cu un nou Guvern, eventual fără PSD, total aservit, cu
un Parlament restrîns, care să nu mişte în front, şi
cu un preşedinte care „ar coagula şi unifica toate forţele de
dreapta“ (visul lui Valeriu Stoica), ne vom bucura şi de depăşirea
crizei – care, aşa cum a venit peste noi, aşa o să şi plece –,
şi de unirea în cuget şi simţire a întregii suflări
româneşti. Eventual, crearea a două posturi de vicepreşedinte
al României pentru Marko Bela şi Vladimir Voronin ar rezolva
şi problemele legate de federalizare şi unificarea europeană a
Basarabiei cu ţara-mamă. Moguli, nemoguli, televiziunile nu vor sta
degeaba nici în această toamnă, degeaba H.-R. Patapievici
acuză media autohtonă de „manipulări grosolane“. Dacă nu erau
ele, televiziunile, nu ajungea un foarte vioi şi vizibil scriitor de
televizor. Hoch!, vorba lui Caragiale, cu care el ne tot îndemna
de la Berlin să ne bucurăm de viaţă la Bucureşti.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters