OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Noul director al Muzeului National al Literaturii Romane, Radu Calin Cristea, a fost invitat la o emisiune la TV, ca reprezentant al generatiei ’80, sa povesteasca tinerilor despre ceea ce inseamna ideea de generatie in literatura, facind referire, evident, la opzecistii nostri.

Cum a fost gindita si construita emisiunea e mai putin important. E de remarcat, insa, initiativa de a invita pe micul ecran astfel de personaje si scopul in sine al demersului. Ca nu a iesit ceva legat pina la capat nici nu mai conteaza. Se poate pune pe seama productiei, pe seama faptului ca respectivii redactori nu au facut cum trebuie research si nu au putut sa speculeze subiectul asa cum se putea si cum promitea acesta. in plus, e de luat in seama si de apreciat o asemenea alegere, pe linga zecile si sutele de minute obisnuite acum pe sticla, din care publicul spectator nu prea se alege cu mai nimic.

in sfirsit, doi scriitori optzecisti erau filmati povestind despre ei si despre ce obisnuiau sa faca, despre o lume trecuta care astazi este aproape necunoscuta majoritatii tinerilor studiosi (carora li se adresa emisiunea). Este vorba de Traian T. Cosovei si de Gheorghe Iova. Doi poeti cu greutate, optzecisti, si doi simpatici vorbitori totodata. Iova a ratat mesajul pentru ca nu s-a putut abtine sa nu construiasca discursurile lui arborescente, sa nu fie ironic si duplicitar, aluziv si intertextual, or asta presupunea ca ascultatorii sa fie familiarizati cu lucrurile, fenomenul, epoca etc. la care tot facea referire. Asa ramine, pentru cei care l-au vazut si ascultat prima data, doar un personaj special, un exemplu de cum arata, pe viu, unul dintre optzecisti.
Traian T. Cosovei a fost ca de obicei, si asa cum este si in poezie, autentic, sincer si limpede. A vorbit despre ceva la care tine foarte tare: prietenia literara. A definit-o si a incercat sa construiasca o imagine a generatiei ’80 mizind tocmai pe aceasta idee. E un lucru pe care l-am admirat foarte tare nu de putine ori la el. Volumul de curind aparut la Editura Paralela 45, Bautorii de absint, este construit in jurul acestei idei. Tinerii vor fi invatat mult si multe de la un poet ca Traian T. Cosovei. Si chiar cei care nu au veleitati si aspiratii literare.

Radu Calin Cristea a fost invitat ca istoric si critic literar, dar apartinind el insusi generatiei ’80. A povestit cum si ce s-a intimplat cu faimosul Cenaclu de Luni, pe care l-a initiat, cum a ajuns sa fie condus de Nicolae Manolescu, insusi mentorul lui, dupa cum a reiesit. Mie mi s-a parut ca, dincolo de povestile in sine, de noutatile pe care le-a impartasit tinerilor, a subliniat ceva ce astazi este din ce in ce mai uitat: a avea sau a nu avea un mentor. A insistat, argumentind. A mers atit de departe in a incerca sa ne convinga de necesitatea asumarii unui model si a nevoii existentei acestuia ca posibil viitor sustinator direct, incit a definit un fel de contraexemplu: cit de rau iti poate face un mentor negativ, cit de mult poti sa pierzi ca tinar scriitor daca nu stii sa alegi. Ca e bine sa ai un mentor, dar sa nu te grabesti sa te lasi racolat si sustinut de cineva care nu poate constitui pina la urma un argument de autoritate.
Reusesti sa te afirmi de unul singur?
E dificil, e provocator, e de gindit.
A avea sau a nu mai avea un mentor…