OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Anul acesta, cu ocazia zilelor libere datorate sărbătoririi Paştelui ortodox şi a zilei de 1 mai, Realitatea TV s-a gîndit să propună o anchetă. „România versus Bulgaria“ a fost un fel de confruntare-competiţie, involuntară, prin care se evalua tot ce este cuprins în ideea de ofertă turistică, de la servicii, gastronomie, pînă la condiţiile de cazare, din pachetele turistice pentru zilele respective: litoralul românesc vs litoralul bulgăresc.

În sfîrşit, bănuiesc că nişte criterii impuse iniţial trebuie să fi existat, pentru că notele finale erau puse mizîndu-se pe mai multe surse: turiştii de la faţa locului, voturile telespectatorilor, reporterii Realităţii TV.

Nu contează pînă la urmă rezultatul, deşi e uşor de ghicit. Nici nu e relevant. Nici ancheta, sau campania mascată, ce-o fi fost ea, nu mi se pare relevantă. Cel puţin, nu e de luat în serios. Pentru că a ratat de fapt singurul lucru pe care putea să-l ofere: informaţia. Totul a rămas în planul constatărilor de tot felul, a vagului – surogat de succes pentru orice. Nu mai funcţionează nici măcar ca semnal de alarmă. Lucrurile la noi merg oricum.

Eu am trecut de foarte curînd prin experienţa Bulgariei. Am ales pentru Revelion 2008 Balcicul în locul oricărei alte oferte din România. Îmi doream foarte tare linişte, multă linişte. Surpriza plăcută a fost că era de cinci ori mai ieftin decît la orice pensiune din România. Preţurile sînt într-adevăr foarte mici în comparaţie cu cele practicate în turismul românesc. Serviciile bune, Balcicul minunat, mîncarea... bulgărească. Numai că... Hotelul era plin de români... petrecăreeeeeţi. Într-o singură noapte au reuşit să înghită toată liniştea Balcicului şi odihna şi tihna mea odată cu ea. Au urmat reclamaţii, replici româneşti de genul „noi am venit aici să ne distrăm, nu ştiţi că aşa sînt românii?!!“ îmi spuneau mie şi celor de la recepţie. Etc. Eu am sfîrşit prin a fura bilele de biliard, pe care le-am ţinut ascunse sub pat pînă în ultima zi. M-am transformat repede într-un pachet de nervi şi m-am felicitat că nu am optat pentru all inclusive, pentru că singurul debuşeu erau mesele cît mai departe de conaţionalii mei. Nu mai cred că este un mit imaginea nu tocmai frumoasă a românului.

Experienţa a fost neplăcută, iar la plecare mi-am spus: Balcicul ar fi fost minunat dacă nu întîlneam acolo români. Aşa cum astă-vară, cînd am plecat din Piran (Slovenia), mi-am spus: dacă aş fi zeiţă, l-aş lua pămîntenilor şi mi l-aş atîrna de gît. Dar, depinde...

De aceea sînt sceptică în ce priveşte demersul Realităţii TV. Şi mi se pare şi o mare asumare. Pentru că ce se voia a fi constatare, a deviat fie în critică, fie în recomandare nesusţinută. Dar, iarăşi, depinde...

Pentru mine, nu mai au efect nici criticile, iar după recomandări nu mă mai iau. Pot doar să afirm, din experienţele mele, că pentru cine vrea linişte, chiar linişte, „departele“ de România e soluţia. Dar sînt mulţi care caută taifasul zgomotos, conversaţia cu scandal, ghiftuiala gălăgioasă şi distracţia cu boxele la maximum...

Depinde...