OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Am amintit in numarul trecut despre ideea de „prietenie literara“, la care tine atit de mult poetul Traian T. Cosovei. Cindva, ea se lega in jurul unor preocupari comune, pe baza de afinitati, la un cenaclu sau chiar in jurul unor halbe de bere si, bineinteles, se materializa in nesfirsite discutii. Se impartaseau aceleasi idealuri sau, mai putin pretios spus, convingeri. Cert este ca lucurile se adunau, se legau si se construiau. Si apareau carti, apoi acestea schimbau paradigme s.a.m.d.
in iuresul noilor media si, mai nou, in nebunia bloggerelii, ca noua platforma de comunicare, pe zi ce trece tot mai cotropitoare, m-am tot intrebat cum mai reusesc scriitorii sa se gaseasca, sa se adune, sa se potriveasca literar. Cum s-ar mai putea naste noi proiecte literare, mai ales de grup, si mai cu seama ce forme mai pot imbraca acestea.

Dupa ceva timp, am aflat de un proiect al Simonei Popescu, si, o data cu aceasta descoperire, si un prim raspuns. De data aceasta tot prietenia este motorul. Si discutiile se poarta tot la o masa sau intr-un loc placut.
„imi place sa palavragesc, sa dansez si sa ma intilnesc cu prietenii mei din studentie (dar s-a cam spart gasca), sa stau de vorba cu unii dintre studentii mei, cu prieteni mai tineri, de pilda cu cei cu care am pornit un roman colectiv, Rubik. Totul a plecat de la un personaj real, de la doamna care, in timp ce coase goblene, te duce in sus cu liftul spre Laptaria lui Enache, spre Motoare, si apoi te si coboara.“ Laptaria a fost unul dintre locurile unde jucatorii de rubik s-au intilnit. Si locul unde s-a sters iarasi granita dintre fictiune si realitate, s-au amestecat artele intr-un nou coktail savuros si unde efectul de rubik e pinza de paianjen in care va fi prins si cititorul. Romanul va fi insotit de un dvd, un alt proiect despre care se va vorbi cu siguranta. Iar Rubik este „prima autofictiune colectiva“ (S.P.).
De data aceasta un proiect literar a dus la prietenie si nu invers, si important nu este „ca am scris un roman colectiv, ci prietenia care s-a dezvoltat intre noi. Efectul de Rubik a iesit din literatura si functioneaza in vietile noastre“.

Cit despre noile forme si formule media, incep sa fie acceptate si chiar sa functioneze, dar tot scriitorii sint creatorii.
De la ce am plecat? De la Prietenie si cubul Rubik. Nu cred ca a uitat cineva, desigur, de faimosul arhitect si designer ungur care, in 1974, a creat faimosul cub Rubik, ce a devenit jucaria favorita a lumii si a cunoscut momente de fanatism si delir.
Astept cu nerabdare si plina de curiozitate si incintare viitoarea jucarie literara generata de efectul de Rubik. Si, odata cu ea, sa aflu cum se construieste prietenia in retea.