OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Printre Comédiile la portile Orientului, Andrei Plesu plaseaza si aceasta incintatoare tableta „Meteo“: „Ingeniozitatea impetuoasa a realizatorilor de televiziune nu e niciodata mai deplasata din punctul meu de vedere decit in cazul rubricii Meteo. E de neinteles cum s-au decis specialistii sa trateze rubrica aceasta ca pe o rubrica de divertisment. Ideea ar fi ca ultimul lucru care te intereseaza cind privesti emisiunea despre starea vremii este starea vremii.

Mult mai importante sint toaleta prezentatoarei, coafura ei, retorica ei, miscarea ei scenica, anecdotica anexa, regia, fasonul, mise en place-ul. Despre vreme se vorbeste mai curind aluziv, sugubat, asa incit sa ramina timp pentru lirism si bancuri. Fondatoarea acestui ghiveci nostim este, cred, simpatica Gianina Corondan. Aparitiile ei puteau provoca meteodependentului curios periculoase accese de depresie si frustrare. Informatia era ambalata, de fapt, camuflata, intr-o sceneta nebunatica, astfel incit orice sens coerent, orice fapt meteorologic sa se piarda printre accesorii. La sfirsitul emisiunii, beneficiarul era perplex. Nu stia daca va ploua sau nu, daca va fi cald sau frig, daca e iarna sau vara. De fapt, nu stia despre ce a fost vorba, nu stia care au fost intentiile ascunse ale drei Corondan. in aceasta varianta rubrica Meteo avea aspectul unei diversiuni. Un hibrid suprarealism postmodern venea topaind asupra modestei tale inteligente si asupra trivialei tale nevoi de a afla cum va fi cerul a doua zi. Trebuia sa cauti in alta parte, pe alt canal. De cele mai multe ori fara noroc, caci televiziunile autohtone roiesc de oameni simpatici gata sa experimenteze“.

Ceea ce construieste aici A.P. e deja de mult istorie. Din pacate, involutia „modelelor“ meteo de atunci incolo a continuat. Acum avem parte de o lipsa totala de expresie pina la anihilarea completa a momentului. Iata exemplul meu:
Niste papainoage intepenite inaltate si mai mult pe tocuri ascutite ies prelung dintr-un fel de rochita-rindunicii alb pur de plaja sau de tenis care se continua cu un top cu sini la vedere chinuit strinsi si adunati la mijloc de un corset-calau care lasa libere doua miini prelung-gesticulatoare pe o harta a unui presupus traseu meteorologic. Figura se termina, sau incepe, nu mai conteaza, cu un cap care e „din alt film“: doi ochelari stingaci isi rateaza vocatia de a da un aer intelectual unor ochi inexpresivi si unui zimbet stingher-constipat.

Ca beneficiar, ramin la fel de perplexa. Sincer, a inceput sa-mi fie dor de toalete, de coafura, de glumite, de asa-zisul ghiveci colorat. Era totusi ceva. Acum n-am nici meteo, nici accesorii. Ma timoreaza de fiecare data seriozitatea scremuta a unei fatuce imbracate ca la plaja. Rubrica Meteo e doar un caz, dar televiziunile, nu inteleg prin ce mecanism abscons, se golesc pe zi ce trece. Asa ca singura mea arma impotriva deprimarii si frustrarii este consumul unei tablete marca Plesu pe zi. Ceea ce va doresc si va recomand cu caldura tuturor.