OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

„Ce regula de drept si de interes face, in societatile trecute sau arhaice, ca darul primit sa fie inapoiat in mod obligatoriu? Ce forta exista in obiectul pe care il oferim, forta ce-l determina pe cel ce primeste sa intoarca la rindul sau darul?“ Aceasta este problema la care se refera Marcel Mauss in al sau Eseu despre dar si care se rezuma, simplificind un intreg complex de relationari, la o forma a „moralei contractuale“: in ce mod poate ramine dreptul real, pina in zilele noastre, legat de dreptul individual.

Apoi, e vorba de legi ce au guvernat ideea de schimb si care dominau ideea de interes individual. Si contractul si schimbul sint avataruri ale pietei, iar notiunea de piata in societatile arhaice asa cum o descrie Marcel Mauss nu e legata de aparitia negustoriei si a banilor, deci nu este o forma economica, sau nu o forma economica in sens modern.

Astazi, in societatea (ultra)moderna mai exista inca acea forma nealterata de economie si, totodata, reminiscente ale relatiilor de contract-schimb. Aceasta forma, inca, este darul. inca nu s-a intocmit o morfologie a darului, sau o taxinomie cuprinzatoare, sint putine si firave teoriile explicative. Exista, insa, o teologie a darului, care tine mult de morala darului, pe linga darul profetic din Vechiul Testament. insa darul continua sa existe, iar omul recent, oricit s-ar stradui de mult, nu il poate extirpa din existenta sa. Si astazi, printr-un simplu demers empiric, fie antropologic, fie social, se poate intocmi o tipologie a darului folosind cel mai la indemina criteriu: functionalitatea darului dupa orientarile motivationale ale actului daruirii. Darul penduleaza de multa vreme intre aceleasi doua etichete: schimb economic sau fapt simbolic. Pentru Pierre Bourdieu, actul daruirii se constituie intr-o reconvertire a capitalului economic in capital simbolic.

Darul este, prin excelenta, o actiune sociala. El naste actori sociali: cel care ofera si cel care primeste darul, si impune un anumit tip de comportament social in functie de recompensele primite. Recompensele sint recunoasteri materiale, gratificatii in functie de actiunile proprii. Iar darul devine un simbol social. De aici, intrebarea care se pune este daca exista pina la urma dar gratuit. Caci orice act al daruirii are nevoie de un context si de o motivatie. Chiar si Marcel Mauss, dupa ce dezleaga ceva din itele incilcite ale ideii de dar, ajunge la concluzia ca nu exista act gratuit al daruirii, ca pina si cadoul marunt facut de barbat femeii sale este de fapt o rasplata adusa serviciilor care i se aduc de catre aceasta. Pe fata, asta inseamna a accepta si a condamna darul doar la o existenta utilitara.
Si totusi, exista cel putin un exemplu care infirma toate aceste ipoteze despre dar: darul adus din vacanta. Cel mai ade-sea sint alese si daruite acele asa-numite suveniruri care sint general-valabile. Vacanta este, astazi, singura iesire din ritm (in copilaria mea mai existau inca sarbatorile sau aniversarile), ragazul in care nu mai domina conventiile si nici legea reciprocitatii, iar actele noastre, de toate tipurile, sint cu adevarat gratuite