Ziarul german Die Welt din 11
noiembrie a. c. se miră că „în timp ce în toate
ţările blocului comunist sunt comentate evenimentele de acum 20 de
ani, în România este tăcere“. Şi, într-adevăr,
în timp ce întreaga Europă sărbatoreşte cu
seriozitate, fantezie şi exuberanţă cei 20 de ani de la căderea
zidului Berlinului (ceea ce, oarecum eufemistic, poate fi considerat
şi momentul teoretic al sfîrşitului comunismului), în
România vacarmul electoral maschează de fapt o tăcere jenată
pe această temă.
Pentru că România nu aniversează
doar 20 de ani de la revoluţia care „a fost sau n-a fost?“, ci
şi 20 de ani de cînd nu a vrut şi nu a fost în stare să
răspundă la această întrebare şi să lămurească vreuna
dintre problemele pe care ea le-a ridicat.
Acesta este contextul în care
s-a desfăşurat la Timişoara dezbaterea internaţională,
organizată de Academia Civică, Societatea Timişoara şi Memorialul
Revoluţiei de la Timişoara, sub titlul 1989, sfîrşit şi
început: comunism, neocomunism, postcomunism.
Au fost invitaţi istorici şi
participanţi la evenimente din Polonia, Republica Cehă, Ungaria,
Republica Moldova, Serbia, România, ca şi mari specialişti
occidentali care au facut o analiză a evenimentelor paralele:
Stephane Courtois a vorbit despre „Anul 1989 – domino sau
puzzle?“, Thierry Wolton despre „Postcomunism în China şi
Rusia, analiză comparată“, Anneli Ute Gabanyi despre „Aspecte
ale revoluţiilor şi evoluţiilor post-ex-neo-comuniste în
Germania şi România“. A participat, de asemenea, E.S.
Wojciech Zajaczkowski, ambasadorul Poloniei în România,
istoric de profesie, care a vorbit despre „Căderea comunismului în
Polonia“ şi Petruşka Sustrova, purtătoare de cuvînt a
Cartei ’77, a cărei intervenţie a fost intitulată „După 20
de ani, ce-am pierdut şi ce am cîştigat“. Din Cehia a mai
fost prezentă Libuse Valentova, din Ungaria, Bela Borsi Kalman, din
Serbia, Petru Cîrdu, din Republica Moldova, Nicolae Dabija.
România a fost reprezentată de Episcopul László
Tökés, Radu Filipescu, Petre Mihai Băcanu, Ion Caramitru
şi au fost prezentate filmele Un martor incomod al evenimentelor din
decembrie ’89 de Lucia Hossu Longin, Fratricidul din iunie de Sorin
Ilieşu şi Noi nu murim, un film realizat de Memorialul Revoluţiei
din Timişoara, în regia lui Gabriel Burz, ca şi
videoproiecţia 20 de ani – 100 de desene de Dan Perjovschi. În
pauzele dezbaterilor au mai avut loc două evenimente de răsunet:
lansarea, în prezenţa autorulului, a volumului Pata oarbă a
memoriei europene de Stephane Courtois, publicată de Academia
Civică, cu o notă despre deportările din Basarabia şi Bucovina de
Nord, semnată de Romulus Rusan şi vernisarea expoziţiei de
fotografii Solidari cu România, prezentată de Jaroslaw Godun,
directorul Institutului Polonez.
Toate aceste prestigioase şi complexe
participări au avut scopul de a analiza comparativ nu numai felul în
care s-a desfăşurat anul 1989 în diversele ţări comuniste,
ci şi felul în care au evolut ele pe parcursul celor 20 de
ani, ce-au făcut cu libertatea cîştigată şi în ce
măsură reziduurile comunismului, prezente încă peste tot,
împiedică construcţia şi funcţionarea statelor de drept.
Dacă admitem că în 1989 am fost
„condamnaţi la libertate“ (ca să folosesc o expresie a lui
Voltaire), trebuie să admitem şi că să fii liber este mai greu
decît să nu fii şi că revoluţiile de acum 20 de ani mai au
nevoie de eforturi şi timp pentru a fi împlinite.
- Articole in legatura
- „Condamnaţi la libertate“
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters