OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De curind, la inceputul lui iunie, postul de televiziune CNN a implinit 20 de ani de existenta. Agentiile de stiri au consemnat evenimentul, neuitind sa mentioneze faptul ca peste tot in lume CNN-ul e vazut astazi ca unul dintre simbolurile culturii americane. E – in acelasi timp – mult mai mult decit atit: evolutia spectaculoasa a acestui enorm conglomerat TV (si nu numai) a avut o contributie majora la revolutia mediatica si informationala a perioadei pe care o traversam. Cu CNN, ca si – fireste – cu alte institutii care s-au impus in ultimele decenii pe piata mondiala, precum IBM, Microsoft, Compaq, MacIntosh si celelalte vedete ale competitiei computerelor, apoi cu marile companii de telefonie extinse peste granitele nationale si conectate la sateliti, cu gigantii electronici americani, germani, suedezi si asiatici, cu – din nou pe micile ecrane – MTV sau Euronews, precum si cu companiile de televiziune prin cablu transformate in retele de servere pentru transmisii de date, cu Bertelsman, Reuters, Associated Press, United Press International, France Press si alte mari agentii, iar pe deasupra tuturor cu universul infinit precum cel ceresc al INTERNET-ului, lumea intreaga s-a schimbat aproape peste noapte: viteza de circulatie a informatiilor a crescut ametitor, comunicatiile se dezvolta in tromba, „globalizarea“ devine – astfel – o realitate cotidiana. Cei 20 de ani la care a ajuns acum CNN-ul sint – nu-i asa? – un bun prilej de a reflecta asupra tuturor acestor lucruri.

Ideea de la care a pornit aventura CNN-ului e atit de frumoasa si – in fond – atit de simpla: aceea ca – pe de o parte – lumea postmoderna e din ce in ce mai interesata si mai dependenta de informatii; pe de alta parte – ca si ele, informatiile, pot furniza spectacole la fel de captivante ca orice thriller. De aici si pina la infiintarea unui post de televiziune consacrat integral informatiilor a fost un pas pe care – insa – nu putea sa-l faca decit un vizionar. Devenit de-atunci celebru, Ted Turner si-a confirmat mereu nastrusnicia, ca sa nu zic excentricitatea. Cu aspectul lui de texan, cu accentul lui sudic, intrat in medii selecte, a intilnit-o pe Jane Fonda, cu care s-a casatorit (aveau sa divorteze dupa mai multi ani). La un moment dat, s-a gindit sa candideze la presedintia Statelor Unite (ceea ce l-ar fi transformat intr-un fel de Ross Perrot, simpaticul miliardar clapaug care a colorat cea de-a doua campanie electorala cistigata de Bill Clinton). In urma cu citiva ani, pe neasteptate, in plin succes comercial al CNN-ului, a semnat un contract de fuziune cu trustul revistei Time, ceea ce a produs un mega-mega-trust mediatic, Time-Warner. Iar in ultima vreme se ocupa de… mediul propriu-zis, de natura: cumpara proprietati intinse si le aplica nu doar strategii ecologiste, ci incearca sa restaureze acolo modul de viata american traditional. Un articol dintr-un numar de la mijlocul lui iulie al cotidianului USA Today vorbea despre aceasta noua pasiune a lui Ted Turner. Poate ca in ea ar trebui sa vedem un mai profund tilc al complementaritatii dintre natura si tehnologie…

CNN-ul a aparut in epoca televiziunii prin cablu. Emisia prin aer punea probleme prea complicate daca-ti propuneai sa faci transmisiuni directe din prea multe locuri. Denumirea completa a companiei e – de altfel – chiar Cable News Network. Din cite se pare, a trebuit sa treaca timp pina cind CNN-ul sa devina ce stim ca este astazi. Anii ’80, in care nici nu se putea pune problema sa-l urmarim in Romania, au insemnat inceputuri si tatonari, extinderi treptate, ramificari. La noi, CNN-ul poate fi urmarit cam de pe la mijlocul anilor ’90, de cind retelele de televiziune prin cablu s-au intins in majoritatea localitatilor din tara. In ce ma priveste, l-am descoperit in toamna lui 1991, in Statele Unite, unde ma aflam special pentru familiarizarea cu sistemul politic american. La inceputul acelui an, in ianuarie, postul atrasese atentia generala prin transmiterea in direct a Razboiului din Golf, pe care coalitia internationala formata in jurul NATO l-a purtat impotriva regimului irakian al lui Saddam Hussein, ca reactie la ocuparea de catre acesta a Kuweitului. Generalul Norman Schwarzkopf, comandantul operatiunii „Furtuna in desert“, devenise erou national, iar cotatia in sondaje a presedintelui de atunci, George Bush, era atit de inalta, gratie si prabusirii regimurilor comuniste in timpul mandatului sau, incit nimeni n-ar fi gindit ca va pierde urmatoarea cursa pentru Casa Alba. Am urmarit atunci, in toamna lui 1991, lungi portiuni din colosalul spectacol al audierilor legate de scandalul Clarence Thomas, judecatorul de culoare propus pentru Curtea Suprema de Justitie a Statelor Unite si pe care o fosta colaboratoare il acuzase de hartuire sexuala (conceptul de sexual harassment atunci s-a impus si de acolo au pornit consecintele lui juridice). Pastrez si astazi o multime de notite si un teanc de decupaje din ziare, caci imi propusesem sa scriu ceva in care sa arat pe cazul dat cum functioneaza intregul sistem american.

De-atunci incoace, au fost destule alte ocazii, mai vesele ori mai triste, pe care CNN-ul le-a putut folosi pentru a-si desfasura extraordinarele spectacole mediatice: campanii electorale in America si aiurea, festivitati de mare semnificatie, precum implinirea in 1995 a 50 de ani de la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, atacul comandat de presedintele rus Boris Eltin asupra „Casei Albe“ de la Moscova, Palatul Parlamentului federal, dupa razvratirea deputatilor condusi de Ruslan Hasbulatov, in februarie 1994 (daca-mi amintesc bine), criza ostaticilor din Peru de la sfirsitul lui 1997 si inceputul lui 1998, moartea Printesei Diana, funeraliile unor sefi de state, interventia militara a NATO in Iugoslavia din vara lui 1999 – si inca, si inca… De fiecare data, sint mobilizate forte apreciabile: reporteri de la fata locului, trimisi speciali, traducatori pentru interpretare simultana in si din engleza, analisti politici si experti in domeniile sau in zonele respective, personalitati politice si cercetatori de virf din marile universitati americane. Se fac in flux continuu relatari in direct, se difuzeaza reportaje recapitulative, se fac interviuri cu partile implicate, sint invitati sa se pronunte asupra evenimentelor analistii si expertii, sint organizate rapid dezbateri in care sa se confrunte puncte diferite de vedere asupra chestiunilor respective. Mecanismul functioneaza – de altfel – fara gres si atunci cind nu sint evenimente sau crize mondiale. Realitatea nu inceteaza niciodata sa furnizeze subiecte fierbinti, asa incit transmisiunile in direct din marile capitale ale lumii sau interventiile reporterilor acreditati la Casa Alba (cum a fost multa vreme impecabilul Wolf Blitzer), la Congres, la Pentagon nu sint niciodata neinteresante.

Dezvoltarea retelei CNN poate fi privita ca un model de crestere a unui business mediatic pina la dimensiuni de megatrust. Curind dupa infiintare, postul a inceput sa se diversifice, astfel incit sa poata oferi publicului produse diverse, pe gustul si dupa nevoile fiecaruia. Asa a aparut, pe linga CNN-ul „clasic“, CNN Headline News, difuzat tot in Statele Unite si care reia din jumatate in jumatate de ora stirile principale. Cine n-are timp de pierdut si vrea sa afle repede ce mai e nou aici comuta. Asa a aparut in 1985 CNN International, special pentru publicul din afara Statelor Unite, devenit intre timp principalul post al trustului, cu o audienta enorma in peste 120 de „tari si teritorii“, cum se spune in anuntul publicitar al casei. Asa au aparut si celelalte ramuri: CNNfn (canal pentru informatii financiare, cu tinta – deci – catre lumea afacerilor), CNN/Sports Illustrated si CNN en Español (adresat numerosului public hispanofon din Statele Unite, ca si celui din celelalte doua Americi, Centrala si de Sud). In total – sase posturi diferite. Sint – apoi – formulele de adresare catre categoriile de telespectatori care se constituie in anumite spatii speciale: prin reteaua de hoteluri afiliate din intreaga lume sau prin CNN Airport Network, pentru calatorii din aeroporturi. Plus doua retele radio infiintate de trust, plus cele 12 site-uri de INTERNET, plus serviciul de informatii CNN Newsource, practic o agentie de stiri. De la mai putin de 200 de angajati, citi erau la inceput, s-a ajuns astazi la circa 4000, parte dintre ei lucrind la sediul din Atlanta, Georgia, multi altii – in redactiile CNN de pe toate continentele.

Foarte interesanta e si structura de programe a CNN-ului. Posturile din cadrul trustului nu sint complet distincte, ci – de fapt – complementare, cu suprapuneri partiale, ele preluindu-si unele de la altele emisiunile de care au nevoie intr-un anumit moment. CNN-ul intern comuta pe cel extern pentru World News (principalul program de stiri internationale, programat din citeva in citeva ore si „moderat“ prin rotatie de vedetele postului, precum adorabilul Bernard Shaw, caruia toti corespondentii i se adresau cu „Bernie“, Judy Woodruff, Jonathan Mann, Sonia Ruseler, Bettina Luscher, Ralitsa Vassileva si altii), World Business Today sau World Sport. Invers, in fluxul international sint integrate automat emisiunile-vedeta ale CNN-ului „domestic“ (cel pentru publicul american), cum ar fi Larry King live, cel mai audiat talk-show din lume, „moderat“ de supervedeta Larry King (omul imbracat mereu in camasa cu cravata si cu bretele, fara sacou), Q& – Questions &Answers, raspunsuri ale unor invitati de marca la intrebarile pe care gazda, Riz Khan, le adreseaza din partea telespectatorilor, sau Crossfire, emisiune de „cearta“ politica intre sustinatori ai stingii si ai dreptei americane. Buletinele meteo sint – in schimb – distincte, americanilor fiindu-le oferite cu precadere date despre starea vremii din diferitele zone ale Statelor Unite. Stirile sportive pentru extern sint si ele diferite de cele pentru intern, unde domina fotbalul american, baseball-ul, baschetul (NBA) si hockey-ul (NHL), sporturile favorite pe Noul Continent. Exista si versiuni deosebite ale CNN International pentru Europa (cu centrul de operatiuni la Londra) si pentru Asia. Si asa mai departe…
Gama este – deci – completa: politica, afaceri, finante, sport, meteo.

Nu lipseste nici cultura, in formule adaptate marelui public: prezentari ale celor mai noi filme de la Hollywood sau ale celor aflate in lucru (cu o simpatica versiune concentrata pentru CNN Headline News: The Hollywood Minute – Un minut la Hollywood), Style with Elsa Klentsch, despre moda, design, decoratii interioare, localuri si hoteluri sic, CNN Travel, program turistic, sau Artrageous (titlu intraductibil, joc de cuvinte intre art – arta si outrageous – scandalos, sensul fiind – cu aproximatie – cel de „ultim racnet“ in arta), emisiune saptaminala, filmata de fiecare data in alt oras din lume, unde sint urmarite atractiile istorice majore, arhitectura, urbanistica, monumentele de arta si se fac vizite prin muzee, galerii sau ateliere, totul prezentat alert, cu accent asupra noutatilor socante, prezentate – de altfel – intr-o maniera simpatica, glumeata. Una peste alta, programele au de toate pentru toti. Facut sa aiba o cit mai larga adresabilitate, CNN-ul imbina profesionalismul cu accesibilitatea si cu spectacularul. Asadar, promptitudine si acuratete a informatiilor, clarificare si interpretare rapida, expertiza de fundal si varietate a punctelor de vedere (mergind pina la preluarea ca atare a reportajelor transmise de posturi din diverse tari in cadrul emisiunii CNN World Report), dar si ritm, diversitate, atractivitate, suspans, grafica in continua modificare, spoturi de autopromovare inteligente si convingatoare. Rezultatul: dupa estimarile trustului, numarul telespectatorilor din intreaga lume a ajuns sa depaseasca un miliard!

Fireste, in prim-planul celor patru versiuni „generaliste“ ramine politica (in timp ce finantele si sportul fac obiectul exclusiv al celorlalte doua). Inainte de orice altceva, CNN-ul si-a cistigat auditoriul facindu-l sa se simta martor al desfasurarii „in direct“ a istoriei, dindu-i iluzia ca participa efectiv la facerea ei. De fapt, prin promptitudinea sa, prin prezenta sa oriunde se intimpla ceva (acolo unde nu are redactii proprii sau corespondenti, se stabileste imediat o legatura cu un post afiliat si sint preluate relatari de la fata locului sau direct programele locale), prin faptul ca „transparentizeaza“ practic instantaneu procesele de decizie, urmarind indeaproape miscarile si declaratiile liderilor politici, CNN-ul a ajuns sa contribuie tot mai mult el insusi la mersul politicii contemporane. Personalitatile publice sint foarte atente la presa in general si – desigur – la liderul mondial al televiziunii de informatie. Raporturile dintre mass media si politica – insa – constituie o tema aparte, complicata si fascinanta. De tratat alta data, poate…