OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In urma cu 33 de ani, pe 2 aprilie, avea loc la Washington premiera Odiseei spatiale 2001. In februarie anul acesta, o versiune restaurata si adaugita a filmului lui Stanley Kubrick a fost prezentata la Berlin. Ceea ce astazi e insa numit capodopera incontestabila a genului SF a fost primit, in epoca, destul de rece. Iata citeva extrase concludente din presa vremii, acum la aniversare (doar sintem in 2001), si un „remember“ extras din cronica veteranului critic de la Chicago Sun-Times, Robert Ebert.

„Sau un exercitiu de meditatie transcedentala, sau o plictiseala de zile mari. Depinde cum priviti.“ (Life)
„Filmul e complet napadit de propriile-i probleme, de simtul culorii si utilizarea spatiului, de un fantastic devotament fata de detaliul sci-fi, incit devine hipnotic si plictisitor in acelasi timp.“ (New York Times)
„Pretentios din punct de vedere moral, obscur din perspectiva intelectuala si excesiv de lung.“ (Vogue)
„Unul din filmele uriase ale cinematografului pe care nu l-am vrea mai mic nici macar cu un inch.“ (Sight and Sound)
„Sa descriu acea prima proiectie cu Odiseea spatiala 2001 drept un dezastru ar fi complet gresit, pentru ca multi dintre colegii mei care au ramas pina la capat au fost constienti ca se afla in fata unuia dintre cele mai importante filme realizate vreodata. Desigur ca nu toti au ramas pina la sfirsit. Rock Hudson s-a ridicat in mijlocul rindului si a inceput sa intrebe: «Poate cineva sa-mi spuna despre ce dracu’ e vorba?» Au fost si alte nume ilustre care au parasit sala. Scenele finale – cele in care astronautul se regaseste intr-un dormitor, undeva, dincolo de Jupiter – erau amutitoare. Judecata de peste noapte a Hollywoodului a fost ca Stanley Kubrick a deraiat total si ca, de dragul efectelor speciale si a scenografiei, a ratat intreg filmul.“