Nr. 737 din 29.08.2014

On-line - actualitate
Focus
Editorial
Eveniment
Actualitate
Polemici
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Critica literara
Eseu
Arte
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2006   |   Martie   |   Numarul 313   |   2,830 kg

2,830 kg

Autor: Geo ŞERBAN | Categoria: | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Atit atirna – pe cintarul electronic al mini-marchetului de cartier – opul confratelui Alex Stefanescu. I-ar fi suris mentorului de la „Sburatorul“ sa poata pune la socoteala ditamai volumul, cind se infatisa medicului curant si pretindea sa fie apreciat dupa greutatea cartilor publicate. Troneaza impozant pe orice fel de talger si taie respiratia tuturor, nu numai neofitilor. Baga in sperieti chiar si pe cei initiati, cit de cit, in bucataria elaborarii unei asemenea panorame. in starea precara a instrumentelor de lucru existente – bibliografii pe sarite, la intimplare, raritatea editiilor de anvergura inzestrate cu aparat documentar edificator, putinele sinteze monografice preocupate sa evidentieze conexiuni si interferente intr-o supla perspectiva comparatista – tentativa actuala de sistematizare va solicita eforturi enorme pentru a depasi faza inventarului operativ.

Cu toate insuficientele pregatirilor anterioare, sfidind stadiul aproximativ al ridicarilor de teren necesare corectei situari topografice, incitat, s-ar zice, tocmai de suita obstacolelor materiale si metodologice, istoricul literar intra in pielea reporterului frenetic si ia pe cont propriu explorarile, decis sa alcatuiasca harta tuturor variatiilor de relief, structurari si destructurari, cristalizari fertile sau dispersari ale energiilor in cimpul, batut de intemperii bicisnice, unde talentul, libera inspiratie, bucuria creatiei, supuse la teribile incercari, si-au vazut periclitate identitatea, forta germinativa si relatia normala cu publicul de-a lungul intervalului 1941-2000.

- Curata fudulie
Indicarea celor doua cifre limitative, pe coperta, seamana a curata fudulie. Ambele borne sint incalcate. Cum era previzibil, analiza romanului Un om intre oameni cistiga prin referinte la Patul lui Procust, traiectoria lui Emil Botta din anii prescrisi n-are cum face abstractie de intunecatul April s.a.m.d.
Nici vorba ca exuberanta exegetica a lui Alex Stefanescu sa-si reteze brusc avintul la momentul de cumpana intre milenii; pe ultima suta de pagini, scena este oferita celor mai recenti protagonisti, debutanti cu carti din 2004, de nu chiar din 2005. Nimic de obiectat. Totusi, emblematicul 1941 are chichirezul sau. Este expresia indubitabila a nemasuratei ambitii auctoriale. Se ascunde in spatele cifrei gindul nastrusnic de a duce mai departe efortul trasarii unor cai de acces prin hatisurile literaturii, de acolo de unde isi incheiase operatiunea G. Calinescu.

Hazardata plasare in succesiunea eruditului precursor, ca sa trecem peste ceilalti parametrii ai personalitatii sale coplesitoare. Riscul este ilustrat imediat ce vine rindul lui Al. Piru sa fie trecut prin ciur si prin dirmon, catalogat in zeflemea „Calinescu II“. Cui i-ar mai conveni sa cedeze tentatiei mimetismului si sa figureze pe lista, al III-lea eventual cirac? Sigur, nu lui Alex Stefanescu, surprins in situatia paradoxala de admirator si anatemizator, totodata. Asa ca, desi trage cu ochiul invidios spre „modelul“ calinescian, revarsa asupra lui potopul stigmatizarilor retorice, de aceeasi esenta cu oprobriul visceral fata de niste contingente nefericite, trecute sumar si in bloc la lada de gunoi a istoriei, fara a se sinchisi de analizele contextuale si diagnosticele puse de teoreticieni cu prestigiu unanim recunoscut, de la Adorno, Walter Benjamin la Susan Sontag, Hannah Arendt, Furet, dupa care condeiul n-ar mai trebui sa contracteze alergii besmetice, furat de suficienta.

Parca e prea facil sa fundamentam dosarul inchizitorial pe precipitate prestatii gazetaresti, din capul locului atinse de perisabilitatea cotidianului, ignorind demersuri de consistenta spiritualitate, precum Domina bona, Poezia realelor sau Istoria ca stiinta inefabila si sinteza epica, in cuprinsul carora analistul aspira sa introduca o optica superioara fata de insasi Istoria sa (luata in raspar, autoironic, in dialogul epistolar cu Al. Rosetti), pe temeiul reflectiilor mai recente asupra orizonturilor oferite de morfologia culturii. Buna-credinta a impartitorului „dreptatii“ de azi apare greu afectata cind se trece sub tacere, cu aplomb, Impresii asupra literaturii spaniole (1946), stearsa pina si din bibliografie. Din acelasi lot de speculatii fac parte si textele grupate, postum, sub titlul Aproape de Elada, de asemenea ocolite, ca oprobriul sa fie inlesnit. Ar exista o explicatie, vizibila idiosincrazie pentru delimitarile teoretice a fugosului cutreierator pragmatic de teritorii, strabatute uneori fara o elementara busola (vezi absolvirile litigioase, in cazuri ca Horia Stamatu sau Vintila Horia, printr-un procedeu facil, de a impinge la vedere Gandirea, ca pe un paravan aparent mai fastuos, nimerit a ascunde amestecul in imundele campanii huliganice de la Sfarma Piatra sau Porunca vremii). Din aceeasi opacitate se trage si tratamentul discriminator aplicat lui Adrian Marino. Si nu e singurul patit. Altii au fost inlaturati, iremediabil: de la Paul Cornea la Marcel Pop Cornis, de la Mariana Sora la Mircea Anghelescu, de la N. Tertulian la Andrei Corbea, Victor Ivanovici, Ion Ianosi si Stefan Borbély, Carmen Musat si Monica Spiridon.

Sferelor teoretic-abstracte istoricul nostru literar le prefera prizarile nemijlocite, in direct, ale fenomenului literar. Are pentru carti un apetit tactil, aproape o bulimie, se desfata a le gasi etichete diferentiate, si atunci chiar nimereste caracterizari inspirate. De la carti trece la autori, printre care se invirte cu voluptatea reporterului agil, aflat in misiunea de a colectiona observatii pentru a-i introduce, ulterior, in galeria proprie de portrete, in competitie cu posteritatea. Scruteaza, confrunta, invata eticheta relatiilor, strategiile prim-planurilor si, peste toate, cauta sa aplice amprenta celor remarcate la cei mai convingatori dintre practicienii profesiei, avuti la indemina: Nicolae Manolescu (verva diagnosticelor) si Eugen Simion (perseverenta modelarii propriului destin). ii rezuma eficient aspiratiile fotografia de la pagina 780, instantaneul unui volubil prandium academicum intre confratii angajati in dificila actiune de a pune ordine in literatura. Fiecare sustine campania dupa criterii si intr-un stil determinat personal. Autorul nostru, care modera cindva o emisiune TV sub genericul Un metru cub de cultura, procedeaza consecvent in a promova identice unitati de masura. Dezinvolt, cauta spectacolul (cuvint frecvent uzitat in imensul op) pe care-l realizeaza acum la proportiile unui munte de hirtie, cu creste, cu prapastii, cu zone aride si plaiuri odihnitoare ici-colo, dupa cit e de abil potentialul cititor sa descopere.

- Citeva precizari punctuale
1. (pag. 39) – Este falsa sustinerea ca ar fi existat un raport de continuitate intre saptaminalul Flacara, organ al U.S.A.Z., iesit pe piata la 4 ianuarie 1948 si sucombat in vara lui 1951, si lunarul ilustrat, intimplator avind acelasi titlu, lansat in mai 1952. Cit priveste echipa de conducere a primei publicatii, in componenta ei facea tandem cu S. Farcasan, ca al doilea redactor sef adjunct, o persoana obtuza, versificatorul Eugen Frunza, promovat dintre activistii din partea de sus a Moldovei, niciodata dezbarat de optica provinciala, simplista, pe care se caznea s-o camufleze printr-un zel demagogic turbat. Ambii adjuncti s-au ilustrat, in faza agonica a revistei, punind la cale un „proces de vrajitoare“ unuia dintre tinerii redactori, recalcitrant la metodica interventie in articolele sale, desfigurate, absurd politizate chiar in ultima seara de dinaintea tiparirii, fara sa i se ceara consimtamintul. Procedeul semana cu ticluirea de catre factorii de decizie redactionala a faimoasei „scrisori“ semnate de o biata textilista, pusa sa declanseze campania impotriva lui Marin Preda, in cazul Ana Rosculet. Culmea a fost ca „impostoarea“ fara voie s-a trezit saltata din fabrica si folosita pentru „imbunatatirea compozitiei de clasa a redactiei“. Evident ca farsa a impins-o pe nevinovata intr-o prelungita criza de adaptare la noul ei statut social, amestec de stupoare si dramatica prabusire nevrotica. Abuzurile de acest tip erau aproape norma, consacrata de practici curente la Scinteia, unde se confectionau texte puse in circulatie sub nume ale unor personalitati mai ales din lumea scenei, a artelor, contindu-se pe „intelegerea“ lor pentru ceea ce se chema „comanda sociala“, iar uneori chiar bucurosi sa isi vada semnatura la ziar. Acum, astfel de „facaturi“ sint antologate de catre amatori de documente „autentice“, putin initiati in culisele epocii. inselarea se perpetueaza si reverbereaza pina in demonstratiile imprudentului istoric literar.

2. (pag. 43) – Primul Congres al scriitorilor, iunie 1956, a avut momente semnificative de tulburare a apelor, semnale ca unii cel putin dintre componentii breslei nu acceptau sa se lase imbroboditi, cu una cu doua, chit ca „organele“ contasera pe efectul unei lovituri de teatru prin instalarea lui Tudor Arghezi la prezidiu. Departe de a se conforma liniei festive initiale, tocmai prezenta maestrului, demonstrativ reabilitat, l-a imboldit pe A.E. Baconsky sa ridice o spinoasa problema de specific artistic, denuntind funestele directive nivelatoare, distrugatoare pentru poezie. Protestului sau i s-a alaturat intregul grup de la Steaua: Victor Felea, Gurghianu, Aurel Rau. incurajati de bresa produsa, criticii Crohmalniceanu si Tertulian au repudiat schematismul impus in proza si cecitatea unor autori aflati pe caii cei mari fata de cea mai marunta obiectie analitica. Zaharia Stancu a sarit ca ars, perorind grotesc pe seama lui Urmuz, ca abia dupa rafuieli cu avangarda, chipurile draga numai unor sclavi ai modernismului cosmopolit, sa ajunga la interesul propriu: „Sa scrieti critici literare o mie de ani de aici inainte fara sa pomeniti de Descult… Acest Descult insa, face ocolul pamintului incaltat in sandale de aur!“ Infatuarea scriitorului si santajul denuntului (in care S.Z. era antrenat de pe vremea Oamenilor cu joben) veneau, astfel, in intimpinarea propagandistilor si netezeau calea masurilor represive.
3. (pag. 143) – in rindurile introductive la capitolul (disproportionat) dedicat lui Petre Tutea se invoca o marturie trecuta in contul lui Horia Stancu – dar trebuie sa fie, in realitate, Horia Stanca, iar confuzia e, probabil, o scapare a corecturii.

4. (pag. 768) – Cam acelasi tip de scadere a vigilentei a dus la falsa identificare din fotografia de grup: Nina Cassian, Gabriel Dimisianu si… Pavel Chihaia, care, de fapt, pare a fi profesorul si analistul de teatru Andrei Strihan, tinut cu bratul de dupa umeri de sotie, Puica Strihan, ingrijitoarea unei selectii din articolele tatalui ei, Gabriel Scheffer, combatant redutabil pentru drepturile evreilor in presa anilor 1920-1930, intelectual cu bune aplicatii literare. Fotografia respira ambianta de la Neptun, pesemne la cea dintii intilnire cu scriitorii din diaspora, la initiativa lui Laurentiu Ulici. in colectia admirabilelor instantanee foto ar mai fi de adus retusuri, completari, dar nu vrem sa facem figura nici de circotas, nici de pedant.

 
 
 
Cele mai citite articole
BIFURCAŢII. De la Băsescu la Aristotel
Ipocrizia, traseismul şi „domnia“
Bacalaureat 2014: cum a devenit posibil?
Cum se face o porcărie (V)
Aniţa lui Vodă
Cele mai comentate articole
BIFURCAŢII. De la Băsescu la Aristotel
Bacalaureat 2014: cum a devenit posibil?
Ipocrizia, traseismul şi „domnia“
TANDEM. Terza rima
Cum se face o porcărie (V)
Cele mai recente comentarii
Ce înseamnă cuvântul “disident”?
@ Mihnea Moroianu
pentru venus din milos (dar si pentru sandra brun)
@Sorin Marescu
Nolite mittere margaritas ante porcos (I)
 
Parteneri observator cultural
Peer Gynt