OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Mircea MUTHU
Dinspre sud-est
Editura Libra, Colectia „Eseu“, Bucuresti, 1999, 176 p., f.p.

Mircea MUTHU
Lucian Blaga – dimensiuni rasaritene
Editura Paralela 45, Colectia „Deschideri“, 2000, 118 p., f.p.


„Cartile publicate pina in prezent, declara intr-un interviu din 1990 Mircea Muthu, se leaga intre ele, pentru ca – nu-i asa? – de fapt nu scriem decit una singura. Innegresc asadar hirtia, adesea fara nici o placere, ca sa caut – prin mijlocirea doar a cuvintului – desenul eliberat de culoarea grasa, al unei geografii spirituale individuale si, daca se poate, colective.“
Intr-adevar, preocuparea universitarului clujean pentru o anumita „geografie spirituala“ este evidenta in cartile sale: tema sud-estului in literatura, anuntata de Mircea Muthu inca din debutul sau editorial, a fost apoi reluata si rafinata cu fiecare noua aparitie.

Ultimele doua titluri ale autorului, Dinspre sud-est (Editura Libra, 1999) si Lucian Blaga – dimensiuni rasaritene (Editura Paralela 45, 2000), nu au aparent in comun decit o aproximare geografica, si totusi ele contin destul de multe elemente de legatura. Un excurs in volumul Orientari critice (1972), cartea de debut a lui Mircea Muthu, arata ca, in „coordonatele sale estetice“, conceptul de balcanism literar „se cere mai intii precizat in studii cu caracter monografic.“ Incepind cu Literatura romana si spiritul sud-est european (1976) este initiata o trilogie a sud-estului literar european. Cel de-al doilea volum al trilogiei va fi cercetarea Permanente literare romanesti din perspectiva comparata (1986), anuntata si pregatita teoretic de un volum intermediar, La marginea geometriei (1979). Impreuna cu Alchimia mileniului (1989), Dinspre sud-est – cartea la care ne vom opri in continuare – are si ea un asemenea rol de „interludiu“, dupa cum aflam dintr-o precizare a autorului din primele pagini. De anuntat si faptul ca ultimul volum al trilogiei, dedicat unui posibil Concept al balcanismului literar, se afla inca „pe santier“.
„Balcanitate, balcanism si spirit sud-est european“ sint concepte contigue, am putea spune circulare, pentru Mircea Muthu, aflat in postura de istoric al mentalitatilor literare, si desfasurarea lor epistemica in principal catre bizantinologie si balcanologie preocupa sectiunea cea mai ampla a volumului Dinspre sud-est.

Aproximari despre antologia lui intre, eseul din prima parte a cartii (Aici si in Europa), delimiteaza si recapituleaza dificultatile definirii unei specificitati nationale. „Echilibrul nativ al romanului“ este mai degraba o tensiune intre „caracterul recuperator si tendinta, aspiratia la globalitate a culturii noastre, de-a lungul celor trei faze mari, respectiv arhaica, folclorica si culta.“ Aici sintem intre Orient si Occident, intre metafizica apuseana si patristica traditionala. Se contureaza astfel o lume a posibilului, cu antecesori (pentru ca e nevoie de o traditie conceptuala, argumentativa) oricind chestionabili: Nae Ionescu si spiritul „socratic“, Mircea Vulcanescu si C. Noica – luati drept teoreticieni ai existentei romanesti in posibilitate. Refutatia acestei traditii vine din juxtapunerea vocabulei intre celei mult mai „clasicizate“ intru. Noi sintem mai degraba intre decit intru. Este de notat faptul ca argumentarii strict lingvistice a acestei stari de lucruri (prezente la M. Vulcanescu si C. Noica) ii sint preferate explicatii de natura metafizica, dar si obiectuala. Mergind mai departe pe firul definitiei, Mircea Muthu echivaleaza aceasta traditie argumentativa cu teoriile „cadrelor de cultura“ (P.P. Panaitescu) ori ale „coridoarelor culturale“ (Razvan Theodorescu) din Peninsula Balcanica, „in cele doua tinuturi ale Dunarii de Jos, rasariteana si apuseana.“
Am omis pina acum sa amintim cel de-al patrulea nume hotaritor pentru delimitarea viziunii lui Mircea Muthu asupra spatiului sud-est european. Este vorba de Lucian Blaga. Paradigma completa este astfel formata din Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu, Lucian Blaga si Constantin Noica (in ordinea criticului clujean).

Trebuie spus ca in ce-l priveste pe autorul Trilogiei culturii, in cea de-a doua sa carte, Lucian Blaga – dimensiuni rasaritene, Mircea Muthu contureaza mai explicit valoarea pe care o acorda gindirii acestuia. Aici sint aduse in discutie conceptul de „bizantinism miscat“ si acela inglobant de concept-imagine. Particula intre despre care vorbeam mai sus este o astfel de imagine-sinteza, un astfel de concept-imagine. „In textele lui Blaga, precizeaza Mircea Muthu, descoperim mai mult schitate liniamentele unui apriorism sud-est european“. De la Bizant, in sensul de structura codificata, paradigmatica, la „bizantinism miscat“ este aceeasi distanta pe care o intilnim intre „stilul unic/unitar si cimpul stilistic“. Cercetarea Ur-blagiana continua cu degajarea altor concepte-imagine, cum ar fi gindirea mitica, mioriticul si sofianicul. Ultimul dintre aceste concepte este produsul mai multor rafinari, mereu apriorice, pentru ca, spune autorul, „Blaga vede sofianicul ca pe o structura duala, fructificind, de la ginditorii rusi, «pozitia intermediara a Sophiei», intre existenta absoluta si lumea creaturala“. Lui Blaga (in special cel din Fiinta istorica) ii sint atribuite mai multe concepte-imagine, cu o dubla ocurenta: pe de o parte in arealul strict filozofic blagian, pe de alta in limbajul istoricului mentalitatilor sud-est europene. Motivul jertfei zidirii si mitul semiantropomorf (exemplificat si teoretizat de Mircea Muthu de o maniera circulara in celelalte carti ale sale) care pretinde referinte la Pan, la Inorogul cantemirian si la omul-totem al lui Vasile Voiculescu, sint numai doua astfel de concepte imagine.

Volumul Dinspre sud-est – pentru a incheia aici paranteza deschisa la numele lui Blaga – are si o a doua parte, Insertii, din nou cu un caracter retrospectiv (conceptele-imagine sint nedezmintit circulare, reluate dintr-o carte in alta). Aici sint indexate diferite acceptii terminologice: Orient si Occident in dezbaterea secolului XX (cu un aparat bibliografic din care nu lipsesc Spengler – asupra caruia voi reveni – Anton Dumitriu, Toynbee). Pentru precizarea aceleiasi terminologii (bizantinologie, balcanic, balcanologie, sud-est european) sint inserate mai multe pagini despre conceptia lui Iorga asupra acestui spatiu, pagini reluate din Alchimia mileniului (1989), cartea geamana cu Dinspre sud-est. Prin ideile lui Iorga, sincronizate la vremea lor bibliografiei momentului, dupa cum arata Mircea Muthu, se va fi precizat deja „unitatea in diversitate“ a sud-estului european, care include si „cele patru Antichitati ale omului bizantin: dreptul roman, ambivalenta ortodoxa dintre Domn si Imparat, ceremonialul si fastul orientale, precum si influenta elenista, inconstanta si capricioasa.“

Arheologia fiecarei idei este intarita de catre Mircea Muthu prin reluarea, dinspre sud-est, a conceptului de balcanitate si a sintagmei balcanism literar. Cronologic, desprindem trei mari momente in care balcanitatea „este generatoare de serii estetice de motive sau teme“. Primul este epoca lui Neagoe Basarab, in care „sentimentul istoriei tragice acompaniaza idealul politic general, antiotoman si ortodox.“ Urmeaza epoca de cumpana dintre secolele XVII-XVIII, suprapusa celei pe care Blaga o numeste „bizantinism miscat“, si apoi ultima, specifica secolului XVIII, in care interbalcanicul, „amintirea comuna a istoriei“ (Iorga), iese in evidenta. Balcanismul literar capata definitia reala in ceea ce se numeste „faza de consolidare din sec. XIX“; drama colectiva, insotita de reversul sau parodic, se prelungeste si in sec. XX, prin forme estetice mereu mai rafinate“, aici fiind oricind posibile repere de diferite calibre, de la Sadoveanu la Vasile Voiculescu, de la Eugen Barbu la Stefan Agopian. Stau lucrurile asa sau nu? „Geografia culturala“ ramine de revizuit, ceea ce se si intimpla mai ales in primele doua volume ale trilogiei, din care am si luat exemplificarile de mai sus.

Un capitol mai putin obisnuit pentru o carte de studii este in Dinspre sud-est cea de-a treia si ultima parte a volumului, in care sint grupate o serie de confesiuni autobiografice si unde Mircea Muthu dialogheaza cu Mircea Arman sau cu Ovidiu Pecican.
O astfel de parte soft apare si in volumul de la Editura Paralela 45, Lucian Blaga – dimensiuni rasaritene, un fel de micro-monografie axata pe implicatiile conceptelor-imagine in edificiul construit de Mircea Muthu, edificiu in care filozoful din Lancram joaca un rol esential. In cuprinsul volumului este refacut un dialog epistolar al lui Blaga, purtat cu Ion Chinezu, Basil Munteanu, Vasile Bancila, Ion Breazu. Incitanta este si addenda, in care sint reproduse traducerile lui Henri Jacquier din poezia lui Blaga, insotite de o scurta nota biografica asupra traducatorului, profesor la Universitatea din Cluj si un apropiat al Cercului de la Sibiu.

O valoare istorico-culturala deosebita mai aplicata „apriorismului sud-est european“ al lui Blaga, au si divergentele si convergentele filozofului roman cu gindirea lui Spengler. Cultura localizata spatial, „redusa la o singura categorie de baza“ este principalul motiv care-l distanteaza pe Blaga de Spengler, desi „caracterul neoromantic al filozofiei lui Blaga, aluvionata de Lebensphilosophia germana, ofera perspectiva plasarii acestuia in gindirea europeana a momentului interbelic.“ Blaga porneste de la baza de derivare, considera Mircea Muthu, pe care i-o ofera conceptul de spatiu ondulat (calchiat dupa Spengler), pentru a-l extinde la intreg spatiul sud-est european. Importanta arhaica a satului romanesc (ardelenesc, functionind in baza mecanismului pars pro toto, specific conceptului-imagine) si a bisericii ortodoxe dau masura a ceea ce Mircea Eliade a numit „crestinism cosmic“; decantarile succesive de paginism precum si de sincretism sint atent urmarite de Mircea Muthu, punind in paralel viziunea istoricului religiilor cu cea a filozofului culturii.

Exista o multime de subtilitati in paginile despre Blaga ale lui Mircea Muthu; cel putin ademenitoare este perspectiva „apriorismului sud-est european“, schitata (acesta este cuvintul, pentru ca autorul aproape la fiecare interventie a sa de natura conceptuala si decisiva lasa deschisa posibilitatea unei continuari a potecii pe care a intrezarit-o) o data cu identificarea reperelor pe drumul gindirii blagiene.
Proiectul cercetatorului clujean continua si prin aceste doua titluri, capata dimensiuni absolut necesare pentru stabilirea unui background al indelung proiectatului volum final din trilogia balcanismului literar. Rafinata si sobra, fraza lui Mircea Muthu este convingatoare; exemplele sale, precum si conexiunile stabilite, unele discutabile, dar niciodata caduce, cauta mai degraba sa plaseze, sa contextualizeze ceea ce s-ar putea numi „ruda mai saraca“ (in aparenta) a comparatismului – conceptul de balcanism literar. Parcurs din perspectiva teoriilor si operelor scriitorilor romani, drumul lui Mircea Muthu este permanent telescopat prin limes-urile lui.