Categoria: 
Oraşul pe care toţi locuitorii lui
(aproape) declară că nu-l iubesc şi cu care, e sigur, nu se
mîndresc – Bucureştiul – a împlinit anul acesta 550
de ani de atestare documentară. ArCuB, Centrul de Proiecte Culturale
al Primăriei Capitalei, a publicat la aniversare un album
impresionant de fotografii şi stampe vechi, provenind din muzee,
arhive publice şi particulare, cărţi, reviste şi ziare. Textele
care le însoţesc, semnate de istorici cunoscuţi, vorbesc
despre Bucureştiul medieval, pînă la 1824, despre modă în
oraşul de pe Dîmboviţa sau despre faimoasele lui grădini.
Peisajul actual nu e deloc vesel: „Băile publice au dispărut de
mult (ce o mai fi cu Baia Griviţa?).
Nicicînd în veacul
al XX-lea, Capitala nu a avut atît de puţine locuri de
îmbăiere ca acum. […] În prezent, scrie editorul
albumului, Radu Oltean, Bucureştii sînt una dintre capitalele
cele mai sărace în statui din Europa. Monumentele ridicate în
ultimele două decenii […] nu se ridică nici la nivelul celui
mai umil monument de la începutul veacului al XX-lea sau din
anii interbelici. Din Bucureşti au dispărut tîşnitorile.“
Şi încă multe altele. Albumul inventariază inclusiv
distrugerea monumentelor rase de pe faţa pămîntului de
avîntul urbanistic ceauşist, una dintre cele mai impresionante
fotografii (realizată de Andrei Pandele) fiind mărturia demolării,
în aprilie 1985, a Arhivelor Statului (fosta Mănăstire Mihai
Vodă), pentru a ajunge la deprimanta arhitectură urbană
postrevoluţionară.
Bucureşti. 550 de ani… e o carte emoţionant de frumoasă despre o Capitală ce-a fost şi ea, odată, frumoasă. Dar spune şi povestea momentelor dificile, cu decizii urbanistice proaste, bombardamente şi cutremure, astfel încît „cititorii, după răsfoirea acestei cărţi, să devină mai sensibili şi mai iubitori faţă de acest oraş greu încercat“. Un mod delicat de a spune La mulţi ani! Bucureştiului căruia îi aparţinem. (I.P.)
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters