OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cind a pornit la drum, in noiembrie 1994, la doi ani dupa BOOKAREST-ul de la sfirsitul primaverii-inceputul verii, Tirgul GAUDEAMUS facea figura de fratior mai mic: spatiu limitat la holurile salii de spectacole a Radiodifuziunii, edituri mai putine, titluri acoperind o zona mai restrinsa.

Se si subintitula atunci, in primul an, tirg de carte scolara si universitara. Ideea „tematizarii“ era excelenta, dar n-a putut fi sustinuta pina la capat. Multe edituri au adus si alte lucruri, nu doar manuale, culegeri de exercitii de matematica ori de gramatica, colectii populare cu scrieri ale clasicilor si ce altceva mai intra in „profilul“ tirgului. Drept care – cred ca imediat, la editia a doua – s-a si produs „rebotezarea“ partiala in GAUDEAMUS – Carte de invatatura. Formula avea acum o utila ambiguitate metaforica: in fond si la urma urmei, tot ce citim ne „invata“ cite ceva, deci sa vina la tirg toate cartile! Editorii au tinut cont si de orientarea initiala, aici fiind de gasit mult mai multa „carte scolara si universitara“ decit la BOOKAREST, dar si-au expus toata productia, fara – de fapt – nici o constringere tematica. Din aceasta jumatate de compromis, Capitala s-a ales cu doua, echilibrul (relativ) dintre cele doua tirguri, distribuite cam la o distanta de sase luni intre ele, astfel incit la fiecare jumatate de an se poate face cite un bilant, cite o evaluare a situatiei de pe piata noastra editoriala.

Startul mai timid, de la dimensiuni mai mici, a fost pentru GAUDEAMUS un handicap, dar si un avantaj: „prichindelul“ avea de unde sa creasca! Si n-a ezitat s-o faca, adunind tot mai multe edituri si parasindu-si din 1998 sediul pentru a se transfera la ROMEXPO, suprafata traditionala a marilor tirguri comerciale de la noi. Mai intii intr-un pavilion secundar, apoi, din 1999, in binecunoscutul pavilion central, circular.* Arata astazi, cind a implinit 7 anisori, ca orice alta reuniune internationala de acest fel: carti multe, lume multa, agitatie, buna dispozitie, policromie, aer cosmopolit. Tirgul creste de la an la an si, cum pina la amploarea celui din vara inca mai e de recuperat, ramine si ceva loc de crestere.

A existat in acest an si o parte mai putin buna, de care – insa – nu sint organizatorii vinovati: tirgul a crescut, dar productia de carte a scazut, ca si puterea de cumparare a cititorilor, ceea ce a facut ca numarul titlurilor noi-noute, de ultima ora, sa fie mai mic decit in anii trecuti, iar vizitatorii, mai ales in primele zile, sa nu se afle chiar la-nghesuiala. S-a mai si intimplat ca tirgul sa fie programat in saptamina finala a campaniei pentru alegerile prezidentiale si parlamentare, asa ca atentia publicului se va fi indreptat mai ales intr-acolo. E si la aceste capitole loc de crestere…
Oricum, s-au adunat argumente tot mai serioase pentru veleitatile internationale ale organizatorilor, care au reusit sa obtina integrarea din anul 2001 in programul european al marilor tirguri de carte europene, coordonat de echipa manageriala de la Frankfurt. De la editia a 8-a – deci – GAUDEAMUS-ul va intra in Europa. De unde obligatia de a cultiva parteneriatele internationale, de a atrage edituri din strainatate si asa mai departe. Nu va fi usor. Ramine sa vedem cum se va descurca echipa de organizare condusa de Vlad Epstein.
Pe scurt, Romania va fi prezenta pe lista marilor reuniuni europene ale cartii cu doua manifestari de gen (cea dintii – fireste – e fratele mai mare, BOOKAREST-ul). Putine alte tari de pe Continent au mai mult de un tirg in acest circuit select. In materie de carti, sintem – iata – deja „integrati“…
_____

* Nu ma pot abtine sa nu-mi formulez si aici, in nota, rezerva de principiu fata de acest transfer. O rezerva de contribuabil, ca sa spun asa. Mi se parea acceptabil ca organizatorul principal al GAUDEAMUS-ului, Societatea Romana de Radiodifuziune, sa cheltuiasca niste bani pentru un eveniment desfasurat in cladirea din Strada General Berthelot si care putea fi astfel considerat o alta forma de a face „educatie“ in conformitate cu statutul de post public de radio, desfasurarea evenimentelor fiind urmarita in programele speciale care relateaza permanent ce se intimpla in tirg. Dar argumentatia s-a rarefiat deindata ce locatia de la sediu a fost abandonata: Societatea Romana de Radiodifuziune primeste bani de la buget (adica si de la mine!) pentru a face cu ei programe de radio, nu tirguri de carte undeva, in oras, ceea ce devine o operatiune comerciala propriu-zisa (indiferent daca profitabila sau nu)…