OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

VENETIA 64
Mostra Internazionale di Arte Cinematografica
Lido di Venezia:
29 august - 8 septembrie

Venetia 64 a demonstrat din nou ca la Lido surprizele sint infinite. Anul acesta, cel mai vechi Festival de film din lume a implinit 75 de ani de la nastere (dar 11 editii nu au putut fi organizate, din cauza celui de al Doilea Razboi Mondial), intr-un moment in care Cinematografia s-a intors in centrul dezbaterii culturale si politice din Italia, unde cineastii, intelectualii si jurnalistii au lansat in ultimul an, in presa, apeluri de mare tensiune etica asupra legaturii dintre cinema, cultura si societate.

Din acest motiv, au spus presedintele Biennalei de la Venetia, Davide Croff, si directorul Festivalului de film, Marco Müller, organizatorii Mostrei au incercat sa demonstreze ca acest Festival are un rol central si istoric in sistemul cultural italian, de promovare a noilor talente, dar si un mare respect pentru traditie si pentru viitor. Mostra are un mare, unic trecut; si acest trecut glorios a fost sarbatorit anul acesta cu un Leu de Aur special acordat regizorului italian Bernardo Bertolucci si cu o serie de evenimente importante realizate de Alexander Kluge, care s-a nascut in acelasi an in care s-a nascut Mostra: 1932. Bertolucci si Kluge sint doi cineasti si intelectuali care au scris istoria cinematografiei moderne.

Ca omagiu adus lui Bertolucci, au fost prezentate la Lido, restaurate, filmele lui La via del petrolio (1967) si Strategia del ragno (1970). Mostra, astazi, apare mai organizata, mai iubita, mai respectata pe plan international. Marturie sint cele peste 50 de nominalizari la premiile Oscar primite de filmele prezentate la Venetia in ultimele trei editii. Iar calitatea programului prezentat anul acesta a confirmat pozitia privilegiata a acestui Festival in lumea cinematografiei mondiale. Müller, care a anuntat ca la anul nu va mai fi directorul artistic al Mostrei (renunta dupa 4 ani), a declarat ca anul acesta nu a vrut sa renunte la nimic si a organizat un Festival care a incercat sa reactioneze la absenta de memorie, sa gaseasca raporturi noi intre ceea ce a fost si ceea ce mai este inca posibil. Müller a mai spus ca, intr-o lume in care singurul adevar contemporan pare a fi razboiul (si cite filme am vazut anul acesta despre razboi...), Mostra a incercat sa devina instrument de pace. Müller a dedicat aceasta editie cineastilor Alberto Grifi, Ingmar Bergman, Michelangelo Antonioni si Yang Dechang, decedati in 2007, cu aceste cuvinte: „Chiar daca adevarul nu mai pare sa fie un element al epocii noastre, a cauta adevarul cinematografiei a fost destinul vostru“.

Venetia 64 in cifre
in cele trei sectiuni oficiale ale Mostrei („in concurs“, „in afara concursului“ si „Orizonturi“) au fost prezentate 58 de lungmetraje, dintre care 52 in premiera mondiala absoluta si 6 in premiera internationala. 23 de filme au fost in concurs, toate in premiera mondiala, inclusiv Filmul Surpriza, Mad Detective de Johnnie To.
13 in afara concursului si 22 in sectiunea „Orizonturi“ („Orizzonti“). Aceste filme au fost selectionate din peste 3100 de lungmetraje sosite din 70 de tari (absenta, din pacate, Romania). Au mai fost prezentate 38 de lungmetraje restaurate, in mai multe retrospective, si 41 de scurtmetraje. Sectiunea „Orizzonti“ a fost cistigata de filmul estonian Autumn Ball de Veiko Ounpuu, iar la „Orizzonti DOC“ a cistigat splendidul documentar al lui Jia Zhangke, Useless, despre o faimoasa creatoare de moda din China, Ma Ke. Jia Zhangke este cistigatorul Leului de Aur de anul trecut, cu Still Life. Sectiunea de scurtmetraje a fost cistigata de Paddy Considine (un cunoscut actor, la Venetia regizor debutant) cu Dog Altogether, interpretat de Peter Mullan.

Juriul si Premiile
Ca si in 1982, cu ocazia implinirii a 50 de ani de la nasterea Mostrei, pentru cei 75 de ani Juriul International a fost compus numai din regizori si regizoare: Zhang Yimou (China, presedinte), Catherine Breillat (Franta), Jane Campion (Noua Zeelanda), Emanuele Crialese (Italia), Alejandro Gonzales Inarritu (Mexic), Ferzan Ozpetek (Italia) si Paul Verhoeven (Olanda).
Juriul a premiat cu Leul de Aur filmul lui Ang Lee, Lust, Caution, dupa doi ani de la Leul de Aur pentru precedentul film al maestrului taiwanez, Brokeback Mountain, o alegere criticata de multi. Dar Lust, Caution este un film perfect din toate punctele de vedere. A mai primit Osella pentru cea mai buna imagine, acordata mexicanului Rodrigo Prieto (care a debutat cu Inarritu in Amores Perros). Primind Leul de Aur, Ang Lee, maestru absolut, a spus: „in timp ce pregateam acest film, m-am intilnit cu Ingmar Bergman, care m-a imbratisat. Acea imbratisare o daruiesc acum tuturor celor care iubesc cinematografia“.

Mare satisfactie din partea criticii si pentru Leul de Argint pentru cea mai buna regie, acordat unui alt maestru, Brian De Palma, pentru filmul Redacted, un film impotriva razboiului din Irak, cu o regie indrazneata. in concurs am vazut la lucru mari regizori, dar De Palma a uimit prin modul in care isi „murdareste“ filmul, utilizind imagini luate de pe Internet, YouTube si imagini video realizate cu telefoanele mobile de soldatii americani in Irak.
Marele Premiu al Juriului, ex aequo, a fost acordat splendidului film franco-tunisian La Graine et le Mulet, de Abdellatif Kechiche, care ar fi meritat mai mult, si filmului I’m Not There, de Todd Haynes, care nu ar fi meritat nimic. Un film-haos, pestrit si neconcludent, despre „numeroasele vieti“ ale lui Bob Dylan, interpretat de mai multi actori (si ideea nu e noua) care il intruchipeaza pe Dylan in sase perioade ale vietii sale: Cate Blanchett (care a cistigat si Cupa Volpi pentru cea mai buna actrita), Christian Bale, Heath Ledger, Richard Gere, Ben Whishaw si Marcus Carl Franklin, un copil afro-american.

Contestata de critica si de public si Cupa Volpi pentru cel mai bun actor, inminata lui Brad Pitt pentru filmul australianului Andrew Dominik, The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford (mult mai bun decit Pitt este in acest film Casey Affleck, care il interpreteaza pe asasinul Ford). Pacat, pentru ca actorii buni erau foarte multi, in primul rind Tommy Lee
Jones (in In the Valley of Elah de Paul Haggis) si Tony Leung (in Lust, Caution), dar si toti cei 12 fenomenali actori rusi din filmul lui Nikita Mihalkov, 12, un surprinzator remake al clasicului Twelve Angry Men de Sidney Lumet. Pentru aceasta performanta, Mihalkov a primit un Leu de Aur special pentru intreaga cariera, un premiu inventat ad hoc.
Premiul pentru cel mai bun scenariu, meritat, i-a revenit lui Paul Laverty pentru filmul lui Ken Loach, It’s a Free World. Iar Premiul „Marcello Mastroianni“ pentru cel mai bun actor debutant i-a fost acordat incintatoarei Hafsia Herzi, una din protagonistele filmului La Graine et le Mulet.

Venetia 64: in concurs
Filmul de deschidere a fost Atonement, de Joe Wright, Marea Britanie, cu Keira Knightley, James McAvoy si Vanessa Redgrave, dupa romanul lui Ian McEwan. Au fost dezamagiti toti cei care citisera romanul... Tot in concurs alte nume faimoase (si nepremiate), printre care Wes Anderson, cu simpaticul The Darjeeling Limited, cu Adrien Brody si Owen Wilson, Kenneth Branagh, cu Sleuth, interpretat (foarte bine) de Michael Caine si Jude Law, egipteanul Youssef Chahine, cu Chaos, un film penibil, care nu avea ce cauta in concurs, Andrew Dominik, australian, autor acum sapte ani al filmului Chopper, in care a debutat Eric Bana, Tony Gilroy (singurul debutant in concurs), Peter Greenaway, cu Nightwatching, despre viata lui Rembrandt, Paul Haggis, cu In the Valley of Elah, film despre consecintele razboiului din Irak, cu un excelent Tommy Lee Jones, Takeshi Miike, cu Sukiyaki Western Django, Jiang Wen, cu splendidul The Sun Also Rises, Lee Kang Sheng, cu disperatul Help Me Eros, Eric Rohmer (de ce nu in sectiunea „Venezia Maestri“?) si italienii Andrea Porporati, Vincenzo Marra si Paolo Franchi, cu trei filme jenant de proaste, cele mai slabe din concurs si din intregul festival.

in afara concursului: „Venezia Maestri“
in afara concursului, au fost prezentate ultimele filme ale maestrilor Woody Allen, care ne-a surprins prin profunzimea acestui Cassandra’s Dream, cu Ewan McGregor si Colin Farrell, excelenti, Claude Chabrol, cu splendidul La Fille coupée en deux, Julio Bressane, regizor brazilian care a prezentat Cleopatra, Takeshi Kitano, cu Glory to the Filmmaker, plin de nostalgie, Manoel de Oliveira, care ne-a dezamagit cu Cristofor Columb – O Enigma, Im Kwon Taek, Carlo Lizzani si Amos Gitai, cu Disengagement, despre retragerea israelienilor din Fisia Gaza, cu o Juliette Binoche isterica si cu un splendid actor israelian, despre care vom mai auzi, Liron Levo. Tot in afara concursului, in cadrul sectiunii „Venezia Notte“, am avut placerea de a vedea filme de Alexi Tan (Blood Brothers, filmul de inchidere), Jaume Balaguerò (REC, un film de groaza la care sala a urlat la unison de citeva ori), Sergio Leone (versiunea restaurata a Per un pugno di dollari, din 1964), Richard Shepard, care a prezentat The Hunting Party, cu Richard Gere, despre situatia din Bosnia dupa razboi, si Ridley Scott cu Blade Runner: The Final Cut.

Vedete si Gossip in Laguna
Impresionante si numele marilor vedete care au pasit pe covorul rosu de la Venetia 64: George Clooney, Brad Pitt si Angelina Jolie, Adrien Brody, Charlize Theron, Richard Gere, Michael Caine, Jude Law, Ewan McGregor, Colin Farrell, Vanessa Redgrave, Tilda Swinton, Spike Lee, Tommy Lee Jones, Tim Burton si Helena Bonham-Carter, Johnny Depp, Bill Murray, Heath Ledger, Juliette Binoche, Fanny Ardant, Isabelle Huppert si multi alti actori si regizori mai putin cunoscuti, dar toti foarte simpatici si dornici sa discute despre filme cu Cinefilii din Laguna.

Ca in fiecare an, am asistat la Lido la citeva scene dubioase (dar haioase), despre care vreau sa va povestesc. Dupa ore de asteptare (in soare) pentru a-l vedea pe covorul rosu pe idolul ei, Colin Farrell, o adolescenta italiana a inceput sa strige: „Sei bellissimo, Colin Powell!“... Fotografii s-au suparat pe Brad Pitt la sosirea acestuia la Lido, pentru ca nu a vrut sa-si scoata ochelarii de soare. Au insistat, Brad i-a refuzat, iar fotografii au plecat urlind „Fuck You!“...
Am ramas uimita de stupiditatea intrebarilor unor jurnalisti la conferintele de presa – cineva l-a intrebat pe Ang Lee: „Deci va plac femeile si sexul!“, Ang Lee i-a raspuns: „De ce, dupa Brokeback Mountain credeati ca am trecut de partea cealalta?“... O jurnalista italiana l-a intrebat pe George Clooney de ce se considera un liberal de stinga daca ia milioane de dolari la film si daca face publicitate la Nestlè. George i-a raspuns ca intrebarea este de rahat si ca ar face mai bine sa-si raspunda singura... Cate Blanchett nu a venit sa-si retraga Cupa Volpi si l-a delegat pe Heath Ledger, care s-a urcat pe scena in pantaloni scurti, sosete cu dungi, tricou si palarie... Quentin Tarantino, care ar fi trebuit sa sponsorizeze retrospectiva Spaghetti Western, nu a mai venit la Venetia din cauza unui accident avut la sfirsitul lunii august. Retrospectiva nu a mai avut succesul sperat, iar Marco Müller s-a suparat foarte rau... Rupert Everett (membru al juriului „Venetia Opera Prima“) a dat in judecata Primaria din Venetia, pentru ca a fost dat afara de pe plaja (refuzase sa plateasca un sezlong si o umbrela)...

Saptamina Internationala a Criticii (SIC)
La Venetia, in perioada 30 august-8 septembrie, s-a desfasurat si cea de-a 22-a editie a SIC, sectiune independenta, dedicata tinerilor cineasti, in special regizorilor talentati si inovatori ai noului curent cinematografic. Au fost selectionate 7 filme (opere prime) din 300 care au sosit din intreaga lume. Plus doua evenimente speciale: un omagiu adus unui maestru care a murit recent, Sembene Ousmane, parintele cinematografiei africane, si un mic film, Año Uña, al unui tinar cineast mexican, Jonas Cuaron, fiul unui mare regizor: Alfonso Cuaron. Cele 7 filme au oferit un repertoriu vast de teme, limbaje, personaje si locuri geografice. Povesti corale, in care persoane diferite isi incruciseaza vietile mai mult sau mai putin disperate, in cautarea unei posibilitati de a uita trecutul si raporturile disfunctionale cu propriile familii si cu persoanele iubite. in aproape toate filmele alese anul acesta se traieste un sentiment curios de spiritualitate care leaga protagonistii intr-un mod transcendental si ireal. ingeri pierduti sau cazuti pe Pamint, in cautarea propriului destin sau in incercarea de a schimba destinul celorlalti. Scopul principal al SIC ramine acela de a propune noi autori independenti, originali si liberi. Marea surpriza a fost filmul italian La ragazza del lago, un thriller spiritual, care prezinta cu sensibilitate Italia contemporana si problemele sale existentiale si sociale. Dar ne-au uimit si filmul frantuzesc, frenetic si nelinistitor, filmul din Kazahstan, intre tragedie si comedie, filmul american, suspendat intre realitate si fantasy, filmul belgian, o calatorie spirituala intr-un cosmar, filmul rusesc, o metafora suprarealista a prabusirii politice si ideologice, filmul taiwanez, rafinat si intens.

Franta: 24 Mesures, al actorului Jalil Lespert (Resurse Umane), in acest caz regizor debutant. Patru personaje, patru corpuri disperate, intre viata si moarte, isi incruciseaza destinele intr-o singura noapte, in ajunul Craciunului. Am remarcat mai ales montajul frenetic.

Kazahstan: Karoy, de Zhanna Issabayeva. Un personaj oribil, lipsit de scrupule, care isi tradeaza familia si prietenii pentru propriile interese, este batut si se refugiaza in casa batrinei sale mame bolnave, unde traieste o transformare miraculoasa, care va duce la un gest extrem de violenta. Regizoarea, debutanta, respecta traditia cinematografiei euroasiatice, scrisa in praful satelor uitate de civilizatie, si povesteste cu intelepciune aproape antica o drama sociala, in e-chilibru instabil intre tragedie, comedie si melodrama grotesca.

SUA: The Nines, de John August. Trei episoade, trei mici povesti cu aceeasi trei actori. Noua destine. E viata reala, fantastica, virtuala sau spirituala? Granita dintre realitate si fictiune, intre ceea ce vedem si ceea ce in realitate se ascunde in spatele aparatului de filmat, este pusa mereu in discutie in acest fascinant film de debut al lui August, scenarist al ultimelor trei filme ale lui Tim Burton. Bestial de frumos protagonistul Ryan Reynolds (a fost logodit cu Alanis Morissette).

Rusia: Otrvy, de Alexander Mindadze, si el un scenarist de 58 de ani (a scris filmele lui Vadim Abdrashitov). Un film personal despre prabusirea comunismului. Un accident aviatic provoaca moartea echipajului si a tuturor pasagerilor. in timp ce rudele victimelor incearca sa imblinzeasca durerea extrema, politia deschide o ancheta. Un film suprarealist despre indurarea doliului, o metafora a prabusirii politice si ideologice. Un cosmar intr-o tara in care ierarhiile puterii se recicleaza sub alte masti. Va spune ceva?

Italia: La Ragazza del Lago, de Andrea Molaioli. Un delict intr-o mica localitate de munte din nordul Peninsulei. Un politist care se confrunta cu acest caz si cu propria constiinta. Un thriller bazat pe un roman norvegian. Molaioli are o sensibilitate deosebita, care reiese din capacitatea lui de a povesti si de a scrie un film in mod esential, precis, un film cu actori excelenti (lucru rar in Italia...).

Belgia: Small Gods, de Dimitri Karakatsanis. Suflete pierdute, locuri misterioase, amintiri dureroase. Un debut spiritual al unui regizor belgian care demonstreaza o energie ancestrala.

Taiwan: The Most Distant Course, de Lin Jing-jie. Un tehnician de sunet care inregistreaza zgomotele si muzicile lumii, pe care le expediaza fostei iubite. Un psihiatru deprimat, o fata care are o relatie cu un barbat casatorit. Film rafinat si intens, in care dimensiunea sonora devine protagonista.

Zilele Autorilor (Venice Days)
Tot intre 30 august si 8 septembrie s-a desfasurat si cea de-a 4-a editie a „Zilelor Autorilor“, sectiune independenta, creata la Venetia in 2004 dupa modelul Festivalului de la Cannes Quinzaine des Réalisateurs. Au fost prezentate 16 filme, alese din 700. Mai precis 13 filme (din care 12 in premiera mondiala) si 3 documentare. Filme care au trasat o mica harta a lumii contemporane si a obsesiilor ei, in patru continente si 11 tari (Canada, Franta, Germania, Japonia, Italia, Liban, Mexic, Polonia, Rusia, Spania, SUA). Nelinisti personale si angoase colective, in incercarea de a descoperi noi talente, explorind o cinematografie care se lupta sa-si apere propriile spatii de inventie estetica si productiva.

Cele mai interesante filme ni s-au parut Gruz 200, film rusesc al lui Alexei Balabanov, foarte dur, care povesteste in stil horror agonia regimului sovietic, Continental, al canadianului Stéphane Lafleur, opera prima a unui monteur si documentarist deja premiat in Canada pentru multe scurtmetraje si videoclipuri, Andalucia, de Alain Gomis, coproductie franco-spaniola, o adevarata surpriza, un film-lume, vast, complex, fizic si instinctiv, cu un protagonist pe care nu-l poti uita (actorul Samir Guesmi). De asemenea, o black-comedy filmata ca un musical, din Germania, Head Under Water, de Andreas Kleinert, o comedie clasica despre un adorabil erou patetic, Non Pensarci, din Italia, de Gianni Zanasi, si tot din Italia ultimul film al Sabinei Guzzanti, Le Ragioni dell’Aragosta. Foarte interesant filmul american The Speed of Life, de Ed Radtke, liric, dar crud, care povesteste viata unui adolescent de 13 ani, Sammer, la New York, unde, impreuna cu un grup de prieteni, fura camerele video ale turistilor pentru a vedea casetele si a explora aceasta vasta lume de imagini furate, vietile celorlalti, pina cind, la Brooklyn, intr-o camera saracacioasa, descopera ca nu toti turistii sint fericiti. Excelent La Zona, al mexicanului Rodrigo Plà, care a cistigat Premiul Venezia Opera Prima, un film-metafora despre societatea contemporana, impartita in doua lumi diferite, care se tem si se urasc. A cistigat sectiunea „Zilele Autorilor“ (Premiul Europa Cinemas Label) filmul polonez Sztuczki (Tricks) al lui Andrzej Jakimowski, despre un simpatic strengar de 6 ani care isi cauta tatal.

The Show Is Over, Say Good-bye!
in concluzie, a fost o editie buna, cu un program bogat, in echilibru intre trecut si prezent, o editie care a unit cineasti veterani, monstri sacri si tinere sperante, deoarece adevaratul patrimoniu al Festivalului de la Venetia este trecutul sau. Mostra este un punct de referinta, cu o extraordinara capacitate de a renaste. Venetia are un trecut viu, pentru ca a fost, este si va ramine primul Festival de film din lume. Venetia, a spus Marco Müller, va continua sa restaureze filme pe care le va prezenta nu numai in Italia, dar si in Brazilia, Rusia si Argentina. Si ramine un Festival de tendinta: anul trecut, dupa Leul de Aur, filmul chinezesc Still Life a fost vindut in 66 de tari, cu un cistig de 1,5 milioane de euro. Am avut satisfactia sa vedem citeva filme fantastice, dar am ramas si cu un gust amar din cauza verdictului juriului, cu care nu sintem pe deplin de acord.
Si mai lansam un apel: cinefili din toate tarile, uniti-va, pentru a-i cere lui Marco Müller sa ramina la Venetia!
La revedere, in octombrie, la cea de-a doua editie a Festivalului de film de la Roma!

Venetia – Roma, septembrie 2007