OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La ora la care scriem aceste rînduri, nu ştim să se fi prăbuşit republica. Nici o agenţie de ştiri, nici un site, nici un ziar, nici pe surse, nici oficial, nimeni n-a dat informaţia despre înlocuirea republicii cu monarhia. Sîntem republicani, în continuare, trăim într-o republică în care preşedintele răspunde la numele de Traian Băsescu. Avem acelaşi premier, Emil Boc, şi chiar acelaşi patriarh, PF Daniel. Sînt toate la locul lor. Majorităţile parlamentare nu s-au subţiat, doamna Elena Udrea poartă aceleaşi tocuri, doamna Roberta Anastase hălăduieşte prin fostele republici sovietice, domnul Mihail Neamţu trudeşte la „Noua Republică“, domnul Valeriu Stoica ţine discursuri de dreapta din care exclude monarhia, domnul Mircea Mihăieş este scos din nou din minţi de Victor Ponta şi Crin Antonescu, domnul Gabriel Liiceanu probabil că este aplecat asupra unei noi scrisori deschise, pentru ministrul Daniel Funeriu, domnul Cristian Ghinea, autorul, acum ceva timp (la 9 iunie, înainte ca Băsescu să declanşeze atacurile asupra Regelui Mihai, prin expresiile „slugă la ruşi“ şi „act de trădare“), al unui excelent dosar în Dilema veche despre rolul monarhiei (pe atunci, o temă „nepericuloasă“; cine şi-ar fi închipuit că Băsescu va începe răfuiala cu Regele Mihai?), astăzi şi-a înghiţit cuvintele, domnul Dragoş Paul Aligică face piruete verbale, criza e la locul ei, bine înfiptă, iar noi, cetăţeni ai acestei ţări, gîfîim cu poveri tot mai grele.

Luni seara, pe 24 octombrie 2011, a primit o întrebare nevinovată de la un ziarist. A fost întrebat dacă are vreun mesaj pentru Regele Mihai, care, a doua zi, împlinea 90 de ani. Preşedintele Băsescu s-a încrunat şi a spus: „Pentru ce? Un mesaj care să spună ce?“. Iată dovada că preşedintele nu este în stare să rostească un simplu „La mulţi ani!“. De la sfîrşitul lunii iunie, Traian Băsescu n-a avut nici un cuvînt bun faţă de Regele Mihai. Nici unul. Nimic n-a făcut bine, în istoria acestei ţări, Regele Mihai. L-au încălecat ruşii, nu s-a bătut şi zbătut pentru această ţară, a cedat prea uşor, a trădat o ţară, un neam, un popor. Cam acestea sînt ideile „forte“ pe care le-a tot transmis preşedintele Băsescu. Acum, era chiar o dovadă de naivitate din partea noastră să credem că preşedintele Băsescu va suferi modificări bruşte de comportament (în sens pozitiv) şi va avea iluminări, epifanii, revelaţii faţă de Regele Mihai. Sau că a început lecturile din cărţi de istorie. Dar să nu poată spună o urare, un simplu „La mulţi ani!“ e foarte greu să concepem.

Aşadar, toate sînt la locul lor, republica nu s-a smintit, lovitura de stat n-a mai avut loc, iar Regele Mihai a ţinut un discurs în Parlament, în care s-a adresat celor care au nevoie de încurajare, avînd un cuvînt de preţuire şi pentru cei care au schimbat cîteva ceva, în bine, în această ţară.

Am o singură nelămurire. În finalul discursului din Parlament, Regele Mihai a spus că vede România ca „pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri“. Asta ar însemna că România ar trebui dată înapoi celor care astăzi sînt copii. Mai dăm ceva înapoi? Vreo ţară? Sau România e doar a noastră, a celor care sînt astăzi la putere, iar copiii să-şi facă altă ţară, în altă parte? Cu Regele Mihai, am simţit că nu e totul pierdut, că se mai poate „să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul“. Cu Emil Boc şi Traian Băsescu, viitorul înseamnă să te urci în primul avion, să fugi, România devenind o coală de hîrtie mototolită şi aruncată în foc.