OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

A devenit un obicei sa auzim, ori de cite ori o decizie a unei instante de judecata nu convine, ca respectivii judecatori sint fie corupti, fie comunisti, fie…, fie… Drept sa spun, m-am cam plictisit de astfel de argumente irefutabile. Mai ales ca decizii ale acelorasi judecatori sint ridicate in slavi atunci cind servesc interesului cuiva. in ultima vreme, deciziile Curtii Constitutionale au stirnit, de departe, pasiunile cele mai aprinse.

Cind se pronunta in legatura cu un text de lege care ar putea sa-i serveasca lui Ion Iliescu, Curtea este aservita acestuia, cind o alta decizie ii este favorabila lui Adrian Nastase, aceeasi Curte este in serviciul fostului premier, desi nu se intelege cum ar putea acestia doi sa mai exercite presiuni asupra actualei Curti, cind nu mai sint la putere. Aceeasi Curte este insa considerata profesionista si parerea ei ca fiind ultima atunci cind se pronunta in legatura cu (ne)incalcarea grava a Constitutiei de catre presedintele Romaniei. De data aceasta, judecatorii Curtii nu au mai fost aserviti nimanui, decit adevarului! (domnul Coldea ne-ar putea explica de ce). De ce masuram diferit?

Basescu a tinut sa demonstreze ca se poate si mai mult in materie de reclamatii
Nu sint o sustinatoare a actualului sistem de control al constitutionalitatii din Romania printr-un organism politico-juridic, in afara sistemului de justitie. E adevarat, sistemul exista si functioneaza in alte tari, dar mi s-a parut ca la noi era o initiativa riscanta: numirile politice si vechimea ceruta pentru a fi judecator (18 ani in 1991!!) erau suficiente motive de ingrijorare. in timp, s-a dovedit ca temerile au fost justificate, Curtea noastra Constitutionala fiind departe de ceea ce erau suratele sale din alte tari, incapabila, dupa mai bine de un deceniu si jumatate de existenta, sa obtina respectul de care ar fi avut nevoie. Ultimii doi ani au fost mai solicitanti ca oricind, aceeasi Curte fiind ridicata in slavi sau aruncata in noroi, in functie de cum au fost sau nu pe plac deciziile ei. Consecinta a fost situarea Curtii pe o pozitie defensiva si o solidaritate fara precedent a judecatorilor ei. Pentru prima data, am vazut comunicate in casacada ale acestei instante, fara legatura cu fondul cauzelor pe care le are de solutionat.

Nu-mi plac multe din deciziile acestei instante. Am mari rezerve fata de unii din judecatorii de acolo, dar sa faci plingere penala impotriva lor pentru ca nu-ti plac deciziile sau pentru ca speri sa blochezi astfel unele decizii e ceva ce depaseste pina si limitele democratiei noastre originale. Urmarea? Pentru un nou mandat de presedinte al Curtii au candidat Ioan Vida si Ion Predescu, primul fiind reales cu opt voturi din noua, in conditiile in care trei judecatori abia fusesera numiti si, probabil, se astepta un suflu ceva mai nou.
Noroc ca presedintele Traian Basescu a tinut sa demonstreze ca se poate si mai mult in materie de reclamatii. Nemultumit de decizia Curtii de Apel Bucuresti in cazul Bordei, a sesizat CSM. Pina acum stiam ca hotaririle definitive si irevocabile mai pot fi atacate cel mult pe cale extraordinara, prin revizuiri, contestatii in anulare, eventual recurs in interesul legii. Aflam acum de la detinatorul magistraturii supreme in stat ca mai exista si calea reclamatiei la CSM si a anchetei. O practica si asa ingrijorator de raspindita printre justitiabilii din Romania, reclamatiile la CSM capata de acum incolo girul presedintelui Romaniei!

Justificarea data de Traian Basescu, prezumtia de vinovatie pe care o instituie in sarcina judecatorilor, verdictul de abuz formulat de seful statului sint ca o maciuca in capul justitiei: „Dupa parerea mea, si este o parere personala, chiar daca vine de la presedintele Romaniei (sic!), judecatorii trebuiau sa tina cont de Planul de urbanism general atunci cind au dat o hotarire prin care cer sa se modifice PUG. Aici a fost un amestec al puterii judecatoresti intr-o putere executiva, care este Primaria Capitalei si Consiliul General. A fost un abuz, dupa parerea mea. Eu am sesizat CSM si am cerut o ancheta pe aceasta tema“ (RRA, Sfertul academic, 13 iulie 2007). Va fi, oare, CSM-ul garantul independentei justitiei si ii va spune presedintelui ca cererea sa este in afara competentelor constitutionale ale acestei institutii? Ca in aceasta tara instanta suprema este inalta Curte de Casatie si Justitie si nu CSM? Ca nici inspectorii CSM si nici Plenul CSM nu au dreptul sa analizeze deciziile unor judecatori independenti prin prisma probelor administrate intr-o cauza? ii va explica presedintelui macar ce inseamna contenciosul administrativ si faptul ca analiza si reformarea pe cale judiciara (de catre puterea judecatoreasca) a actelor administrative (ale puterii executive) este fireasca intr-un stat de drept?

Se pare insa ca presedintele a prins gustul guvernarii prin reclamatii si plingeri si ce aliat mai bun decit Parchetul General ar putea avea in acest nou sistem de guvernare? Dupa ce a folosit institutiile statului de drept, uzind de un tertip penibil si infricosator in acelasi timp, plingerea la Parchetul General pentru a-l debarca pe ministrul Apararii, dupa ce a abuzat de puterea constitutionala pe care o are pentru a-l tine in sah vreme de mai bine de trei luni pe ministrul Comunicatiilor, si prin asta UDMR, a venit rindul sesizarii Parchetului pentru a ancheta de ce au fost sistate lucrarile in Parcul National Retezat. Presedintele stie deja ca acesta este un „abuz al unei birocratii“. Mai mult, se pare ca a aflat din gura lumii ca „au mai vorbit si prin jur ca au fost trimisi sa dea sistarea lucrarilor“. Dar de aceea avem parchet, ca sa ne spuna el „in timpul anchetei“. (RRA, Sfertul academic, 13 iulie 2007).

Mi se pare ca ceea ce face presedintele Basescu este extrem de primejdios, pentru ca ne spune aproape explicit cum intelege sa foloseasca Parchetul in razboaiele politice pe care doreste sa le duca: pe post de maciuca. A influenta procurorii (justitia, implicit) nu inseamna numai sa dai telefoane, ca sa intrebi de o decizie sau alta, sau sa fortezi o decizie, nu inseamna doar sa scrii rezolutii de tot felul, ci se poate petrece si prin plingeri formale, oficiale. Vom vedea daca si cit de independenti sint procurorii.
Dar daca tot e ingrijorat de probleme de principiu sau de interes general, nu pot sa nu ma intreb cum de niciodata presedintele Basescu n-a sesizat Parchetul pentru a demara cercetari privind felul in care a aparut in Romania proiectul Rosia Montana.

Cum de n-a cerut desecretizarea contractelor incheiate in legatura cu aceasta afacere? Sa fie pentru ca acesta e un proiect care se bucura de sustinerea sa fatisa si pentru care a facut campanie in 2004? il asigur ca acolo, intr-adevar, ar avea ce gasi procurorii, de la conflicte de interese cu toptanul in adoptarea deciziilor de catre consiliul local pina la multe alte lucruri interesante, din care unele ii privesc pe apropiati ai domniei sale. Sau le stie si nu e interesat de ele? Sau cum de n-a sesizat Parchetul in cazul consilierului sau de stat, Daniel Moldoveanu, de la Departamentul Securitatii Nationale, seful propriu-zis al Comunitatii Nationale de Informatii, despre care presa a relatat pe larg ca a obtinut un contract de aproape 1 milion de euro prin incredintare directa taman de la Serviciul de Telecomunicatii Speciale, care este subordonat presedintelui si CSAT. Ma rog, un mic cerc vicios acolo.
Justitia e legata la ochi nu ca sa vada faradelegile in mod selectiv, ci sa aplice dreptatea cu aceeasi masura in toate cazurile.