A dispărut sporul de 15% pentru doctorat

Autor: Liviu CALBUREAN | Categoria: | 8 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Ce mai reprezintă în societatea românească actuală principiile? Ne preocupă efectele crizei economice, reducerea cheltuielilor în sectorul bugetar sau disponibilizările din administraţia publică sau chiar din învăţămînt. Sîntem gata să modificăm orice lege, dacă situaţia economică o impune. La om, la destinul său, la ideea de merit personal nu se mai gîndeşte nici un reprezentant al autorităţilor.

Ca slujitor al catedrei, m-am ferit întotdeauna să fac referire la problematica drepturilor salariale ale cadrelor didactice. Aşa mi se pare normal, astfel fiecare dintre noi ar putea să-şi arate ataşamentul faţă de interesul naţional, lăsînd la o parte măruntele interese proprii. Am asistat stupefiat la spectacolul greu de digerat al genezei aşa-zisei legi a educaţiei sau a legii unice de salarizare în sectorul bugetar. Despre efectele nefaste (cel puţin ale primeia dintre cele două legi) vom vorbi, fără doar şi poate, în anii următori. Va fi atunci mult mai greu să revenim asupra unor reglementări, întrucît, aşa cum s-a întîmplat în cazul legii 128 din 1997 a Statutului cadrelor didactice, va fi nevoie de nenumărate actualizări, ceea ce va duce la necesitatea schimbării actului normativ mult mai repede decît s-ar putea anticipa.

Nu mi-a venit să cred că sporul de doctorat a fost mazilit din legea educaţiei cu toate că, în proiectul din 14 august, acel 15%, care îi deranjează pe mulţi, figura în proiect. Este motivul pentru care simt nevoia acestui punct de vedere.

Las la o parte inconsecvenţa dintre cele două proiecte. Legea salarizării unice prevede, de exemplu, o gradaţie de merit pe durata a patru ani, în vreme ce proiectul legii educaţiei menţionează o durată de cinci ani pentru acelaşi drept salarial.

Renunţarea la sporul de doctorat mi se pare însă un gest de o iresponsabilitate publică greu de imaginat. România este ţara membră a Uniunii Europene care nu recunoaşte prin această măsură ciclul al III-lea de studii din declaraţia de la Bologna. Am mai avut ocazia să discutăm despre modul cum tinerii români sînt descurajaţi să urmeze studii de masterat. Acesta nu e luat în considerare nici la vechime (spre deosebire de licenţă) şi nici la diferenţierea categoriilor de salariaţi în funcţie de studii. Aşa se face că în ţara noastră este mult mai profitabil să studiezi cît mai puţin, avînd astfel şansa de a acumula încă doi ani de vechime. Odată cu intrarea în vigoare a acestui surogat numit legea unică de salarizare, acelaşi regim îl va avea şi doctoratul.

Nu are sens să discutăm despre modul în care sînt trataţi intelectualii care fac efortul de a urma şi studii doctorale în ţări precum Franţa, Canada sau Statele Unite. Ni se va replica prin numeroase referiri la titluri de doctor obţinute prin plagiat.

Aceste cazuri există, sînt revoltătoare, trebuie stopate de urgenţă. Nimeni nu are însă dreptul moral să aducă prejudicii instituţiei doctoratului în această ţară. Este foarte uşor să cîrcoteşti, să semeni îndoială chiar de la nivelul cel mai înalt al statului, respectiv preşedinţia. Nu se vorbeşte nimic, niciodată, despre importanţa pe care o au instituţiile statului în bunul mers al activităţii şcolilor doctorale. În spatele autonomiei universitare se ascund jocuri de interese care ar trebui anihilate. Dar nu întreg sistemul este incriminabil, atunci cînd este vorba de situaţia deplorabilă a cercetării în România. Fără îndoială că absolventul de doctorat trebuie pus în valoare pentru a continua să facă performanţă în domeniul pe care îl reprezintă. În caz contrar, putem vorbi de supraeducare, chiar de risipă de materie cenuşie.

A expune însă pe pagini întregi metodologia desfăşurării doctoratului, a afirma în legea salarizării unice că în învăţămînt salarizarea se face în raport cu funcţia şi norma didactică, nivelul studiilor, gradul didactic, titlul ştiinţific, vechime, calitatea activităţii etc., iar apoi a exclude acel spor de 15% reprezintă, pe lîngă inconsecvenţă, o dovadă a ostilităţii statului român faţă de această categorie de intelectuali.

Nu este cazul să evoc aici anii întregi de muncă asiduă de documentare, sutele de pagini redactate şi refăcute, participările la simpozioane, congrese, zecile de articole publicate în ţară şi peste hotare. Toate aceste aspecte par a fi nesemnificative pentru oficialii de la Muncă şi Finanţe. Mai este doar un pas pînă la reuşita acestui efort de egalizare extrem de păguboasă a angajaţilor plătiţi din fonduri publice.

Această lege ar fi trebuit să diferenţieze din start, şi indiferent de domeniu, nivelul veniturilor în raport cu nivelul studiilor. Nu s-ar fi ajuns astfel în situaţia absurdă ca angajaţi ai statului fără studii superioare să fie remuneraţi la fel sau chiar mai bine decît absolvenţii de facultate, masterat sau doctorat. Intrăm însă din nou pe tărîmul principiilor, care nu par a fi importante pentru români.

Nu-mi fac prea multe iluzii privind reuşita demersului meu. Un membru marcant al PD-L afirma deunăzi, apropo de principii, că un drept, odată cîştigat, nu mai poate fi retras. Pentru statul român însă, un drept odată retras nu mai poate fi reacordat. După cum nu vom mai putea reda acea demnitate a intelectualului, periclitată serios în aceste zile. De aici pînă la resemnare şi apatie nu mai este decât un pas. Fără a avea pretenţii de profet, într-un asemenea climat social, sintagma reforma statului, atît de dragă premierului Boc şi preşedintelui Băsescu, va fi actuală şi peste 20 de ani, iar nivelul de dezvoltare al ţării acelaşi, dacă nu cumva inferior celui de azi.

Articole in legatura: Doctorat de excelenţă în filologie şi în arhitectură, la Bucureşti

Recomanda articolul prin:

Comentarii utilizatori

de ce va mirati?silvia - Vineri, 11 Septembrie 2009, 11:31

Principii? In institutia in care lucrez eu (institutie publica) exista un important departament la conducerea caruia a fost numit un individ fara studii superioare (si pensionat!) in conditiile in care toti cei de acolo sunt supercalificati (doi dintre ei sunt doctori in filologie). Imaginati-va cum este sa lucrezi zi de zi intr-o astfel de atmosfera stalinista.

Semneaza petitia: "Nu scoateti salariul de merit si sporul de doctorat"Liviu Calburean - Vineri, 11 Septembrie 2009, 18:22

http://www.petitieonline.ro/petitie-p58834054.html

Luciditate!Cineva - Duminica, 13 Septembrie 2009, 23:20

Domnule L. Calberean,

Cu toate ca aveti dreptate cand spuneti ca asistam la o discreditare legala a insitutiei doctoratului in Romania prin nerecunoasterea celor 15% la salariu, discreditare ce, din nefericire, ii cuprind si pe doctorii merituosi ai tarii, "oficialii de la Munca si Finante", cu scopul de a face economie in bugetul de criza al statului, au calculat bine. Ba chiar realist!
Stiti prea bine cum a fost inteles in Romania conceptul de autonomie universitara. De asemenea, cunoasteti cati insi din aparatul de stat au la purtator titluri de doctori. Bineinteles, obtinut in ultimii 20 de ani, de tranzitie clarobscura. De ce sunt atatia bugetari din instutiile publice ahtiati dupa doctorate? Sunt chiar atat de eruditi, savanti sau macar bine pregatiti? Ca sa nu fim socotiti prosti, hoti, pilosi de cei din jur. Scrie in CV ca am un doctorat? Sunt destept (sic!), merit pozitia pe care o am, "ciocu' mic".
Iar sefii marunti ai acestor granguri cu diplome (care nu fac cat o ceapa degerata in cercetare) au avut aspirantii identice in ultimii anisori, ajungand in situatia ingrata in care un procent semnificativ din bugetarii tarii (mai ales de la Centru) sa detina un doctorat la activ. Evident: si 15% la salariu! Sefii au asistat pasiv la inflatia de doctori, ramanand totusi lucizi cu privire la calitatea acestor studii. Nu mai e doctoratul in Romania ce era candva: nu e nici de elita, nici bazat pe munca asidua de cercetare, nici nu contribuie cu nimic original in domeniul de specializare, nici nu intra in piata de idei academice din Vest, nici gratuit nu e (cele mai multe sunt pe bani, iar locurile de la buget, cu bursa grasa aferenta, se dau cand pe merit, cand pe “simpatii”), nici nu spune ceva in Occident sa ai un doctorat la Universitatea din Pitesti (ecce!), nici, nici. Altfel, doctoratul romanesc este, intr-o proportie zdrobitoare, intr-un proces de discreditare acuta aici, in Romania, intre noi fie vorba.
Despre ce “taram al principiilor” vorbiti? Dupa ce, in ultimele doua decade, atatea nulitati si-au atarnat o diploma de doctorat pe peretele cu reusite personale, fara ca nimeni sa le puna la punct, cui ii mai pasa de efortul, de competenta, de tot ceea ce evocati Dvs. acolo, unei minoritati sterse?
De ce sa mai tinem un spor de 15% la salariu pentru ceva care nu inseamna nimic: maculatura, pastise grotesti, chiar plagiate, etc. Pe sute si sute de pagini.

Prea multi au doctorate in Romania!Diana - Luni, 14 Septembrie 2009, 08:53

Daca sunt atatia cu doctorate, de ce starea natiunii este deplorabila? Sa nu se mai dea atatea titluri de doctor cu usurinta, ca vedeti unde am ajuns. Multi din candidatii la doctorat sunt motivati doar de rotunjirea salariului - cunosc cazuri concrete - si nu de perfectionarea orizontului cultural sau de implicarea, de la inaltimea studiilor, in schimbarea societatii in bine.

Eliminarea sporului doctoralHarsan Monica - Luni, 14 Septembrie 2009, 12:02

Nu exista sanse de redresare a unui sistem educational - depasit de situatie, de altfel - din momentul in care oamenii nu sunt stimulati sa se perfectioneze. Doctoratul implica niste eforturi intelectuale sustinute si niste cheltuieli importante - din partea doctorandului, desigur - pe care nu le va mai recupera niciodata daca nu i se acorda acel (meschin) spor de 15%. Faci doctorat, iesi in paguba - asa iti trebuie, ca sa te inveti minte si sa nu mai vrei sa te perfectionezi !!!!!!

ConfuziiMihaela - Marti, 15 Septembrie 2009, 10:05

Atunci cand se acuza cu vehementa, si in anumita masura pe drept, doctoratele pe banda rulanta, cred ca se confunda nevoia de a responsabiliza conducatorii de doctorat sa nu mai accepte referate slabe, compilate si teze nerelevante cu necesitatea de a ierarhiza personalul didactic in functie de specializare. Solutia nu este sa se demotiveze complet cercetatorii, si asa lasati la periferia societatii indiferent de performantele lor, ci, dimpotriva, sa se inaspreasca sistemul de admiteri la doctorat. Cum sa ma raportez la aceasta aberatie legislativa, mai ales ca saptamana aceasta imi sustin teza de doctorat, dupa ani de biblioteca full-time si un an jumatate de izolare aproape completa pentru redactarea tezei, dupa ce am locuit in camine insalubre din strainatate, am calculat banii de mancare si xerox la asa-zisele burse oferite de statul roman? Ma simt, din nou, ca in copilarie, cand eram amuzamentul copiilor din vecini pentru simplul fapt ca citeam.

Logica simplacristian - Miercuri, 16 Septembrie 2009, 21:14

logica e foarte simpla: ebola are de exemplu drepturi si sporuri pt ca a fost aleasa in mod democratic de prostime, un profesionist care lucreaza cel putin 3 ani la doctorat ca sa fie mai bun si sa faca mai multe pentru tara nu are dreptul la astfel de sporuri pentru ca in final doctoratele alea's pe "banda" si cei cu titlul de doctori nu reprezinta pe nimeni....

dezgustArcadie Bodale - Miercuri, 16 Septembrie 2009, 23:24

Pentru ce am muncit 14 ani? 14 ani in care fiecare concediu de odihna a fost folosit pentru intense cercetari efectuate (pe banii familiei) in Bucuresti. Am obtinut de curand titlul cu distinctia magna cum laude, dar acesta nu-mi va mai tine de foame. Prin urmare, nu-mi ramane decat sa sper ca miile de euro cheltuite pentru acest titlul sa fie de sufletul Guvernului Boc si al tov. presedinte!