OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Doua sint coordonatele bunastarii: competenta si coruptia. Mai exact, bunastarea unui popor depinde de nivelul ridicat de competenta al guvernantilor si al aparatului birocratic si de gradul scazut de coruptie din societate. Si nu de coruptie (subiect omniprezent) vom vorbi astazi aici, in primul rind, ci de incompetenta.
Pentru ca inceputul de an nu a fost la inaltime in ceea ce priveste scandalurile fara rost, avem timp sa ne gindim care este adevarata provocare a Aliantei DA, acum, dupa ce Birourile Permanente ale PNL si PD si-au fixat prioritatile pentru 2006. PD si-a fixat ca prioritati integrarea europeana, investitia in infrastructura si administratia locala.

PNL se gindeste, de asemenea, la integrare si, in plus, la o strategie pentru spatiul rural si la constructia de spitale. Liderii principalelor partide de la guvernare au anuntat ca si-au creionat chiar si planuri de actiuni detaliate pe perioade de timp. Foarte bine! Si aceste prioritati sint la fel de bune ca oricare altele. Dar intrebarea fundamentala ramine: vor putea aceste prioritati sa fie puse in practica? Cite dintre ele vor fi bifate la sfirsitul lui 2006? Bineinteles, sa ai posibilitatea sa fixezi prioritati nationale pe banii tarii este ceva ce nu este accesibil oricarui muritor de rind. Dar sa cheltuiesti banii contribuabililor si sa nu realizezi ce ti-ai propus a inceput sa insemne si la noi sinucidere politica. Iar acesta este un lucru bun. Dar cu cit cresti mai mult asteptarile populatiei, cu atit riscul este mai mare. Pentru ca doar acei lideri care sint perceputi ca sint in stare sa livreze bunastare si prosperitate au sansa sa fie realesi, in timp ce aceia care esueaza sint dati afara din birouri.

Din pacate, atit in guvernarea PSD, cit si in guvernarea PNL-PD s-a acordat foarte putina atentie capacitatii administrative a institutiilor publice. Institutiile publice din Romania sint multe si sint ticsite cu incompetenti. Capacitatile profesionale ale angajatilor la stat sint de cele mai multe ori depasite de cerintele transformarii societatii. Ei sint cei care nu fac fata realitatilor impuse de standardele europene la care ne raportam de zor. Problematica la zi in contextul reformei justitiei... ineficienta Consiliului Superior al Magistraturii nu are la baza nici interese politice, nici coruptie, ci doar o imensa indolenta indusa de formalismul in munca si de ignoranta crasa.

Societatea romaneasca sufera de o grava inapoiere in ceea ce priveste pregatirea profesionala a cetatenilor ei si de o acuta inapoiere, in primul rind a aparatului birocratic. Iar aceasta inapoiere este vizibila in administrarea majoritatii sectoarelor: in educatie, in sanatate, in sistemul de pensii, in modul in care sint cheltuiti banii din imprumuturile externe, in mai tot ce inseamna stat. Institutiile de stat sint multe si pot paria cu oricine ca nici macar primul ministru nu are habar cite dintre acestea ii sint subordonate direct. Fiecare minister are in subordine institute, oficii, agentii, birouri, care nici ele nu stiu ce fac si care se comporta haotic si actioneaza neconcentrat, stabilindu-si pseudoscopuri si misiuni ce suna bombastic, dar care nu produc nimic. Iar ideea ca institutiile publice nu au rolul de a produce ceva, ci doar de a administra, este falsa. Ele au rolul de a produce bunastare!

Multe dintre aceste institutii au fonduri care le situeaza la limita subzistentei si sint incapabile sa-si atinga obiectivele, dar nimeni nu se gindeste sa le desfiinteze. Singurul lor sens este acela de a mai tine o parte a populatiei ocupata, ele avind un rol mai degraba de asistenta sociala. Ofera salarii de subzistenta unor persoane care s-au invatat sa fie intretinute. In afara de locuri de munca, ce mai produc aceste institutii? Produc hirtii... O imensa cantitate de maculatura (mii de tone) este redactata anual de institute, agentii si oficii. Sint publicate milioane de pagini de strategii, de rapoarte, de planuri, de carti albe, pe care nu le citeste nimeni si de care nu tine cont nimeni. Ele sint facute ca sa fie, in caz ca intreaba cineva. Dar prea putin din ceea ce scrie acolo este pus in practica. Prea putin se tine cont de ele, astfel incit, daca tragem linie la sfirsit de an, putem spune: costul hirtiei consumate este mai mare decit plusul de bunastare pe care l-au adus aceste institutii societatii noastre.

Pacatul cel mare al institutiilor publice este ca se centreaza pe activitati, si nu pe obiective masurabile.
Acesta este modelul romanesc de administratie. Statul nu-si sustine suficient angajatii, politicul este mai degraba interesat sa dea cit mai multe salarii mici la citi mai multi „oameni de partid“ decit sa dea salarii serioase unor indivizi cu adevarat competenti, care sa si faca ceva. Bizar este ca nu doar oamenii competenti aleg sa paraseasca institutiile publice, dar chiar aceste sisteme tind sa-i elimine pe cei competenti. Iar coridoarele „statului“ sint pline de functionari blazati care au avut toata viata lor acelasi loc de munca. Si mai sint si mindri de asta.

Mega-aparatul de stat al PSD este dus mai departe (si chiar dezvoltat) de Alianta PNL-PD. Noi le uram succes in realizarea prioritatilor pe 2006, dar le dam si idei. Dupa ce vor fi scapat de coruptie, prioritatile ar putea fi educatia, formarea profesionala si restructurarea din temelii a aparatului birocratic.
Ce au facut cehii?
Vazind ca nu o scot la capat cu reforma administratiei si ca nu e chip sa creasca valoarea acesteia, s-au gindit ca ar fi bine sa suspende pentru o perioada de timp bazaconia care se numeste Statutul Functionarului Public, au scapat de incompetenti si de puturosi si au asezat atit administratia centrala, cit si pe cea locala pe baze solide.