OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

a face lobby = a influenta, a determina adoptarea unei legi, prin frecventarea birourilor membrilor Camerei legislative si purtind discutii cu acestia (lobby = hol, anticamera).


Sensul initial al termenului s-a extins, in ultimii 20 de ani, prin largirea cimpului de actiune catre alte instante decizionale (nu numai cea legislativa) si prin vizarea de noi obiective (nu doar adoptarea unor legi). Motivul este intensificarea procesului de democratizare la nivel mondial, care a inceput pe la mijlocul anilor ’80 si a atins punctul maxim in 1989-1991. Acest proces a sporit increderea oamenilor ca toate lucrurile se pot schimba in (mai) bine.


De ce facem lobby?

Nu vom gasi niciodata solutia perfecta, care sa concentreze ce e mai bun pentru oricare dintre noi, dar e firesc sa incercam sa o obtinem. In cadrul sistemelor democratice, acest lucru se realizeaza prin vot. Totusi, nu e suficient sa delegam, prin vot, puterea in stat, e nevoie tot timpul de interventii corective, folosindu-se bineinteles mijloace democratice. A face lobby pare a fi cel mai potrivit dintre aceste mijloace.


Pe cine avem in vedere cind facem lobby?

Se considera, de obicei, ca Parlamentul este organismul statal cel mai democratic, intr-o tara democratica, structura sa acordind tuturor partidelor din componenta spatiul necesar pentru a se exprima. De aceea, Parlamentul nu este deloc omogen. Nu e destul sa facem lobby in Parlament, in general. Trebuie sa fie abordat fiecare parlamentar in parte.
Guvernul este simbolul autoritatii in stat. El pregateste cele mai multe proiecte de lege si lui ii revine sarcina de a implementa legile adoptate. Deci, Guvernul nu trebuie scapat din vedere, nici inainte ca el sa inainteze un proiect Parlamentului, nici dupa ce legea respectiva este adoptata.
Autoritatile locale sint tot mai importante, pe masura ce noile principii de finantare se impun.
Recent, autoritatile si organizatiile internationale au intrat pe lista tintelor actiunii de tip lobby. Motivul este acela ca organizatiile supranationale, ca Uniunea Europeana sau Consiliul Europei, capata o tot mai mare importanta in ultimul timp.


Cind sa facem lobby?

Ori de cite ori e necesar. Probabil, foarte des. Totusi, nu trebuie sa se exagereze, transformind aceasta actiune intr-una permanenta. Lobby-ul trebuie sa mearga pe obiective precise.


Cine trebuie sa faca lobby?

Vom numi „artisti“ persoanele sau organizatiile care apartin cimpului artistic, creatori, institutii culturale, organizatii, persoane integrate, intr-un fel sau altul, acestui cimp, al caror interes este acela de a promova cultura, arta, creativitatea. Pentru toti acesti oameni, una dintre solutii ar fi sa faca ei insisi lobby. S-ar putea sa aiba sanse mari de reusita, daca sint persoane foarte bine cunoscute si apreciate de organismul vizat sau de catre persoana vizata in cadrul actiunii de lobby, sau daca sint de aceeasi orientare politica cu cei vizati. A doua solutie ar fi sa angajeze profesionisti in domeniu.
Inainte de toate, „artistii“ trebuie sa-si defineasca precis scopurile si sa le explice atent atit agentiei contactate pentru a face lobby, cit si comunitatii „artistice“ in intregul sau.

Proiectul actiunii de lobby trebuie gindit ca unul managerial, cu date precise, cu sarcini precise pentru persoanele implicate si cu conditii clare de negociere. Campania trebuie conceputa cu termene precise de lansare si de incheiere. Nu trebuie sa fie trecuta cu vederea nici una dintre persoanele care ar putea avea fie si o foarte mica influenta asupra luarii deciziei vizate.
In timpul campaniei, mass media trebuie sa fie privita ca un aliat natural. Fiecare pas si fiecare reusita (indiferent de importanta sa mai mare sau mai mica) trebuie sa fie anuntata publicului. Acest lucru va permite, in primul rind, celorlalti „artisti“ interesati sa afle de initiativa respectiva. De asemenea, va asigura raspindirea informatiilor si trezirea interesului societatii fata de problema respectiva, folosindu-se tendinta naturala a societatii de a sustine initiativele „artistilor“.

Campania nu s-a sfirsit cind legea este adoptata (daca acesta este obiectivul ei). Scopul final al unei actiuni de tip lobby trebuie sa fie implementarea propriu-zisa a legii, si actiunea se poate considera incheiata numai in momentul in care virtualii beneficiari ai legii respective devin constienti de existenta ei si de felul in care o pot folosi.
Indiferent de rezultatele unei campanii, trebuie sa ne fie clar tuturor ca a face lobby pentru o viata mai buna nu inseamna a cere favoruri de la autoritati, ci a cere drepturileexistenta ei si de felul in care o pot folosi societatii. In cazul nostru, ale comunitatii „artistilor“.

________

Virgil NITULESCU este consilier in cadrul Comisiei pentru cultura, culte, mijloace de informare in masa a Camerei Deputatilor din Parlamentul Romaniei. Articolul de fata a fost inclus in dosarul seminarului Advocating Culture derulat in cadrul programului Policies for Culture (Zagreb, noiembrie 2001).