Marți, 9 august 2011, a murit prozatorul Constantin Stan.
Constantin STAN (născut 28 iulie 1951, Bucureşti) a absolvit Facultatea de Filologie (1974) a Universităţii Bucureşti şi a frecventat Cenaclul „Junimea“ condus de Ovid S. Crohmălniceanu. A debutat cu proză în revista Luceafărul, în 1972. Printre volumele publicate se numără Carapacea, Cartea Românească, 1979, Nopți de trecere, Cartea Românească, 1984; Vară tîrzie, Editura Militară, 1986, Iubire fără natură moartă, Biblioteca Română, 1990, Provizoriu, Sud (proză scurtă), Paralela 45, 2000, Viața ca literatură, Fundația Pro, 2001.
Ultimul său roman, Gde Buharest (Charmides, 2010) a fost recompensat cu Premiul revistei Luceafărul de dimineaţă şi a fost nominalizat la Premiile Observator cultural şi Premiul USR pe anul 2010.
Din anul 2000, în Ziarul de duminică, a ţinut rubrica săptămînală „Reportaj“, încă de la primul număr. A primit Premiul Academiei Române (2004) pentru romanul Gerda. Cărţile de proză i-au fost premiate de ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Festivalul „Poesis“ Satu Mare, revista Luceafărul. Premiul APLER pentru jurnalism cultural. A fost preşedintele secţiei Proză a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.
În luna mai, la moartea lui Gheorghe Ene, Constantin Stan scria în Observator cultural un articol, Gheorghe Ene, mereu dincolo de pod, din care cităm un fragment:
Ultimul său roman, Gde Buharest (Charmides, 2010) a fost recompensat cu Premiul revistei Luceafărul de dimineaţă şi a fost nominalizat la Premiile Observator cultural şi Premiul USR pe anul 2010.
Din anul 2000, în Ziarul de duminică, a ţinut rubrica săptămînală „Reportaj“, încă de la primul număr. A primit Premiul Academiei Române (2004) pentru romanul Gerda. Cărţile de proză i-au fost premiate de ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Festivalul „Poesis“ Satu Mare, revista Luceafărul. Premiul APLER pentru jurnalism cultural. A fost preşedintele secţiei Proză a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.
În luna mai, la moartea lui Gheorghe Ene, Constantin Stan scria în Observator cultural un articol, Gheorghe Ene, mereu dincolo de pod, din care cităm un fragment:
Abia recuperasem un text mai amplu numit “Junimea – Anii de ucenicie“
în care rememoram atmosfera în care ne-am format, dar şi literatura pe
care am format-o noi, optzeciştii, şi imaginile aduse din străfundul
memoriei (sînt peste 40 de ani de atunci!) mi-i aşezau vii, tineri,
inteligenţi şi combativi pe Mircea (Nedelciu), Ioan (Flora), Gelu
(Iova), George (Crăciun), Gicu (Ene), Meşterul (Ioan Lăcustă), Emil
(Paraschivoiu) cu o strîngere de inimă. Un destin tragic face ca acest
grup să fi fost crunt lovit şi viaţa (sau moartea) să fi lăsat puţini
dintre ei să atingă vîrsta de 60 de ani. Nu ştiu de ce am meritat
această soartă.
VIDEO din Formula 3 - 1 iunie 2011

