Paul Celan
Trandafirul
nimănui – Die Niemandsrose
Ediţie îngrijită
de Bertrand Badiou &
Samuel Tastet,
traducere de Nora Iuga
Editura Est,
Bucureşti, 2007, 200 p.
Pentru oricine,
mai ales pentru un cititor de poezie, întîlnirea cu poezia lui Paul Celan, fie
ea în traducere sau în formă parţială sau fragmentară, este o experienţă
irepetabilă. Volumul Die Niemandsrose – Trandafirul nimănui, publicat în ediţie
bilingvă la Editura Est, în traducerea de excepţie a Norei Iuga, este
considerat unul dintre cele mai importante din opera poetului.
Lirica lui Celan
reprezintă realizarea unui lucru ce părea imposibil: nu numai să scrii poezie
după Auschwitz, dar să scrii acoperit de cenuşa sa şi astfel să descoperi o
altă poezie prin modelarea acelei anihilări absolute, rămînînd, într-un fel, în
mijlocul acesteia. Limba germană celaniană dezvăluie o mulţime de descoperiri
ce rămîn esenţiale pentru poezia celei de-a doua jumătăţi a secolului al
XX-lea, nu numai pentru spaţiul german, dar pentru întreaga Europă, Celan fiind
disputat de cel puţin trei ţări: România, ţara în care s-a născut şi a trăit
prima parte a vieţii sale, Franţa, ţara sa adoptivă, şi Germania, în limba
căreia Celan a scris cea mai mare parte a operei sale.
Limbajul său pune la îndoială orice
hermeneutică, fiind de neimitat şi greu de abordat pentru oricine încearcă să-l
transporte în afara „logicii poemului“. Celan însuşi a fost conştient de faptul
că orice evoluţie a limbajului său mergea inevitabil spre disoluţie şi spre
dispariţia semnificării. În locul instituirii realităţii prin limbaj se
conturează o rostire fragmentară, presărată cu neologisme din variate domenii,
rostire ce se stabilizează foarte greu pentru oferirea unui sens anume.
Fragmentarea poemului reprezintă la Celan imaginea unei lumi destrămate, golite
de orice element care i-ar putea conferi sens şi autenticitate.
Paul Celan şi-a
expus crezul poetic în două cuvîntări ţinute cu ocazia acordării Premiului
pentru literatură al oraşului Bremen (1958) şi la acordarea prestigiosului
Georg Büchner Preis (1960). În aceste două cuvîntări, Celan pune accentul pe
necesitatea dialogului pe care poezia sa o instituie. În cuvîntarea sa din
1960, Celan insistă asupra funcţiei de comunicare a poeziei şi asupra crizei în
care aceasta se află: „Azi, poezia se afirmă la limita propriei existenţe, se
cheamă pe sine şi se ia singură înapoi spre a putea exista în continuare, de la
acel «nu mai e» în acel «tot mai e». Poezia e singură. E singură şi pe parcurs.
Poezia vrea să ajungă la un altcineva sau la un altceva. Are nevoie de acest
altul sau altfel, are nevoie de un vizavi. Îl caută, îi vorbeşte.“* Iar mai
devreme, la Bremen, Celan caracteriza poezia prin metafora mesajului din
sticlă, aruncat în mare cu speranţa că „ar putea ajunge undeva şi cîndva la
ţărm, poate la un ţărm al inimii“.
Volumul de faţă
ne arată un Celan necunoscut publicului românesc. Traducerea Norei Iuga
dezvăluie o altă imagine a poeziei sale, diferită de cea formată de-a lungul
timpului prin diferitele traduceri selective. După cum spune şi traducătoarea,
„E vorba aici de un Celan care scrie în transă, care scrie din altă lume; e
vorba de a tălmăci spusele oracolului...“. Celan se exprimă într-un sistem de
forme, fiind conştient că se îndreaptă spre starea de muţenie. Această stare,
care este diferită de tăcere, ce poate fi şi ea o formă de exprimare, învăluie
şi, în acelaşi timp, face evidentă o confruntare în care o forţă interioară
preia controlul sau, mai exact, ar trebui să preia controlul. Celan avansează
spre o vorbire ce pare a fi din ce în ce mai rarefiată. În poemul Zürich, la
Storchen, dedicat poetei şi prietenei sale Nelly Sachs, Celan construieşte şi
dezmembrează cuvinte, deturnează sintaxa, fără însă a distruge în aceasta o
posibilă justificare: „Era vorba de prea-mult, de/ prea-puţin. De Tu/ şi de
prea-Tu, de/ tulburarea în lumină, de iudaic, de/ Dumnezeul tău./ ş...ţ Ochiul tău mă privea, ocolindu-mă,/
gura ta vorbea,/ se lua după ochi, auzeam:/ Doar/ nu ştim, ştii,/noi/nu ştim,
de fapt,/ ce contează.“
Cu cîţiva ani
înaintea publicării acestui volum, Celan formula programul unui limbaj
„cenuşiu“, spunînd că limbajul poeziei sale era preocupat de precizie, în ciuda
ambiguităţii sale indispensabile. Acesta nu transfigurează, nu „poetizează“, el
numeşte şi instituie, încearcă să măsoare sfera datului şi a posibilului. Iată
cum sună această vorbire în poemul À la pointe acérée: „Zac minereuri
descoperite, cristale,/drojdia./ Nescrisul, solidificat/ în limbă, eliberează
un cer./ Aruncaţi în sus, respinşi/ dezvăluiţi, încrucişaţi, aşa/ zăcem şi noi.
/ Uşă tu în faţa ei odinioară, tablă/ cu steaua/ de cretă ucisă deasupra:/ pe
ea/ o are acum – cititor? – un ochi.)/ Cărări într-acolo./ Ceas al pădurii de-a
lungul/ gîlgîitoarei dîre de roţi./ Răs-/citite/ mici, căscate/ colţuri de
carte: negricioasă/ deschidere, anchetată/ de întrebările degetelor/ despre –
–/ ce?/ Despre/ irepetabil, despre/ el, despre/ tot./ Gîlgîitoare cărări
într-acolo./ Ceva ce poate pleca, fără să salute/ aşa cum tot ce inimă se făcu/
vine.“
Virtuozitatea
combinatorie a lui Paul Celan este inegalabilă în acest volum, în care, după
cuvintele traducătoarei, „se combină la temperatura cea mai înaltă lumea
văzutelor cu cea a nevăzutelor, încît orice logică trebuie închisă în baie, cu
toate robinetele deschise, să n-o auzi, jaluzelele trebuie trase obligatoriu,
«doi şi cu doi fac patru» trebuie şters pentru totdeauna de pe tablă“. Nora
Iuga ţine să ne atragă atenţia că la traducerea acestui volum nu a ţinut cont
de topica specifică a limbii române, nu a încercat să facă mai accesibil vagul,
aproximativul, deruta sau inexplicabilul, toate conţinute în versul lui Celan.
A reduce toate aceste caracteristici la claritatea limbajului romånesc, în
virtutea unei coerenţe armonioase, ar însemna pierderea identităţii unui poet
care se găseşte inevitabil în poemele sale, iar prin această traducere publicul
românesc va cunoaşte un poet care aparţine deja umanităţii.
–––––––––––––––
* Extras din
cuvîntarea lui Paul Celan rostită cu ocazia primirii premiului „Georg Büchner“
(1960).
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
RSS Feed
Newsletters