OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De doi ani de zile sintem mai tot timpul cu sufletul la gura incercind sa tinem pasul cu toate cite se intimpla pe scena politica. Sigur, nu toata Romania este interesata si urmareste sirul neintrerupt de atacuri, mai nou si contraatacuri, dar ceea ce se petrece in zona politica afecteaza in mod direct viata participantilor, a (tele)spectatorilor emotional implicati, ca si pe a celor neinteresati de politica.

- Parteneriat public-privat
Deslusirea povestii biletelului premierului, insotind un memoriu al Petromidia, si a rezolutiei prezidentiale pe un memoriu al ALRO ne ofera o explicatie pentru ceea ce se intimpla de doi ani de zile in administratia Basescu-Tariceanu.
Un prim aspect de clarificat in legatura cu aceste misive este caracterul lor. Au fost publice sau private?
Secventa 1. Biletelul trimis de premier, de-si e pe un card institutional, foloseste o formula de adresare directa, la persoana a II-a singular, pe scurt „Draga Traiane“. Chiar daca el insoteste un memoriu dat primului ministru, mi se pare evident ca a fost scris ca un mesaj privat. Presedintele Basescu declara dupa aproape doi ani ca a fost deranjat de faptul ca i-a fost trimis, mai ales ca l-a interpretat ca pe o propunere de parteneriat intr-ale raului. Cu toate acestea, nu a facut ceea ce ar fi fost firesc intr-o astfel de situatie. Daca socotea misiva ca tinind de domeniul privat, putea sa-l sune pe Calin si sa-i spuna sa nu mai incerce si alta data, ca nu-i va merge, pentru ca ei au venit la guvernare ca sa lichideze sistemul ticalosit. Daca insa biletelul era socotit ca avind caracter oficial (in fond, era de la premier catre presedinte), trebuia sa-l inregistreze la Administratia prezidentiala impreuna cu memoriul insotitor si apoi, oficial, sa-i trimita premierului un raspuns dur, care sa fi lecuit pe oricine de astfel de incercari.

in loc de asta, mai intii presedintele a aruncat cu el dupa Elena Udrea, apoi l-a tinut la pastrare mai bine de un an si jumatate, cu o scuza deloc credibila, si a iesit cu el la bataie in contextul in care, mai inainte, aceeasi Elena Udrea si-a amintit in direct, la televizor, gestul presedintelui si continutul misivei. Presedintele insusi a iesit dupa mai multe zile in fata presei, l-a fluturat si ne-a povestit istoria lui. Pe data de 22 ianuarie 2007, invitat la postul public de televiziune si intrebat ce carater avea biletul, presedintele a spus ca, daca n-ar fi fost cardul insotitor, l-ar fi considerat oficial. De unde trag concluzia ca era de fapt un parteneriat public-privat.
Pierde ceva Traian Basescu in urma acestei povestioare? Cu siguranta, pentru ca se dovedeste ca una predica si alta face atunci cind solicita ca institutiile statului sa functioneze ca la carte. Se dovedeste ca insasi institutia prezidentiala, confruntata cu ceea ce considera a fi o incercare de influentare a justitiei si de propunere de parteneriat pentru „oligarhiile“ noii puteri, nu procedeaza institutional.

Pierde si premierul? Sigur ca da, lui mai adaugindu-i-se ceva la imaginea pe care, pe drept sau exagerat, i-au construit-o in ultimii doi ani presedintele Basescu si platformistii liberal-democrati. Dar, avind in vedere capacitatea pe care a dovedit-o in anii din urma de a „incasa“, cred ca pierderea nu este semnificativa, pe principiul „ce e prea mult strica“. Dar Elena Udrea? O, da! in primul rind, cred ca a reusit sa-i exaspereze pe colegii ei din PD, care si-asa au cam incalcat propriul statut ca sa o primeasca si sa o puna intr-o functie de conducere. PD-ul ar trebui sa fie atent, dat fiind ca Udrea e abia de citeva luni acolo. in al doilea rind, cred ca a reusit sa se faca nesuferita cam tuturor telespectatorilor care se implica emotional in viata politica, plus analistilor si jurnalistilor. Poate si presedintelui?
Secventa 2. Un memoriu cu o rezolutie a presedintelui este adresat ministrului Seres. Memoriul vine de la o companie comerciala, ALRO, care sustine ca ar trebui sa aiba acces la energie ieftina si propune niste solutii atit „in beneficiul guvernului“, cit si „in avantajul economiei nationale“. Sint formule din cuprinsul memoriului. Ca solutia principala – contract pe 15 ani si mai mult de cumparare de energie la pret mic – ne-ar pune in cap Comisia Europeana pentru ca ar reprezenta o subventie de stat inadmisibila nu pare sa-i deranjeze pe cei de la ALRO, care afirma in acelasi document nici mai mult, nici mai putin decit ca au „discutat cu autoritatile relevante de la Bruxelles si, cu sprijinul avocatilor recunoscuti in domeniu, saut adaptat propunerile in conformitate cu aceste prevederi ale legislatiei“!!!

Pe acest memoriu, presedintele Basescu pune o rezolutie in care recomanda ministrului Seres personal sa dispuna masuri in conformitate cu interesele Guvernului si cu interesul Economiei Nationale. La inceput am crezut ca nu inteleg eu. Parea de necrezut ca presedintele, folosind formule din cuprinsul memoriului, sa-i sugereze ministrului sa ia o masura care ar fi pus Romania intr-o situatie dificila in raport cu Uniunea Europeana. A trebuit sa ma declar invinsa cind a venit dl Theodor Stolojan si ne-a lamurit pe toate posturile TV ca exact acest lucru a fost urmarit: sprijinirea ALRO in a obtine un contract pe termen lung, cu un pret al energiei mult sub cel platit de populatie. Ca, vezi Doamne, demersul ALRO era pe deplin justificat, pentru ca e un consumator mare si constant de energie. Sigur, dl Stolojan a ramas evaziv in fata intrebarilor care se refereau la faptul ca ALRO avusese si pina atunci profit constant si ca, daca s-ar fi dat curs solicitarilor din memoriu, pur si simplu si-ar fi maximizat profitul. Nu am auzit raspunsul la intrebarea cum ramine cu interdictia UE privind subventiile de stat. Daca i-a fost pusa.
Am auzit insa analisti care sustineau ca lobby-ul prezidential in favoarea unor firme este admis peste tot in lume. De acord. Dar el trebuie sa se faca „la vedere“. Mai ales atunci cind presedintele tuna si fulgera impotriva grupurilor de interese nelegitime. intrebarea mea este: cine stabileste care grupuri sint legitime si care nu? Are presedintele o astfel de putere? Pe ce se bazeaza: pe fler, pe informatii de la servicii?

Ce stat de drept este acela in care in locul unor institutii cu atributii vorbesc serviciile? Conduc ele, cumva, Romania?
Dar ce caracter are corespondenta dintre presedinte si ministrul Seres? E privata sau oficiala? Cred ca e tot un parteneriat public-privat. Cert e ca n-am fi aflat niciodata de aceasta misiva daca n-ar fi fost scoasa la lumina intr-o conferinta de presa. Observam, din nou, ca memoriul, cu rezolutie cu tot, nu este inregistrat la Administratia prezidentiala. Grav. Pentru ca de data asta era vorba de un document primit de institutia prezidentiala de la un grup cu care presedintele tocmai se intilnise si minima regula institutionala obliga la inregistrare. Apoi, cum se explica adresarea lui directa ministrului, cu ocultarea premierului? Raspunsul dat de presedintie e naucitor: pentru ca ministrul Seres e membru CSAT! Adica unii ministri au o dubla subordonare: fata de prim-ministru, ca membri ai Guvernului, si fata de presedinte, ca membri ai CSAT. Era argumentul care lipsea de pe lunga mea lista de argumente pentru desfiintarea acestei structuri originale – Consiliul Suprem de Aparare a Tarii –, care nu are ce cauta in peisajul statelor membre ale UE.
Pierde presedintele Basescu in urma acestei povestioare? Mult, pentru ca, in opinia mea, devine evident ca unitatile cu care masoara situatii similare sint diferite, in functie de conjuncturi.

- Scandaluri politice cu parfum penal
Evident, au aparut repede vocile care sa ceara institutiilor statului – adica Parchetul, pentru inceput – sa se pronunte cu privire la caracterul penal al celor doua misive. Ba chiar s-a si inregistrat o plingere impotriva premierului. Dar chiar inaintea ei, procurorul general, Laura Codruta Kövesi, apucase sa declare ca „teoretic ar putea fi vorba de fapte de coruptie“. Un fel de a spune ca, „teoretic“, in Romania traiesc 22 de milioane de potentiali infractori. O mentalitate inadmisibila pentru procurorul general al unui stat de drept si democratic, dar care a fost politica de stat si a facut numeroase victime in timpul regimului comunisto-securist. in orice caz, o mentalitate care dovedeste ca Laura Codruta Kövesi nu are ce sa caute in fruntea Parchetului General.
Si totusi, cum e cu caracterul penal al celor doua fapte? Simplu. in cazul premierului nu exista nici o fapta penala care sa poata fi invocata. Sint ferm convinsa de acest lucru. in felul acesta, scapa si Elena Udrea. Biletelul nereprezentind o fapta penala, nu-i putem pune nici dumneaei in sarcina savirsirea infractiunii de „nedenuntare a unor infractiuni“ (art. 262 Cod penal) si nici „omisiunea sesizarii organelor judiciare“ (art. 263 Cod penal). Altfel, Elena Udrea ar trebui sa raspunda penal si nu s-ar putea apara ca nu i-a dat voie seful.

in ce-l priveste pe presedinte, e si mai simplu, pentru ca functioneaza imunitatea prezidentiala. Asa incit faptul ca timp de aproape doi ani presedintele nu a spus nimic in legatura cu ceea ce considera a fi o interventie neprincipiala a premierului si propriile actiuni de sustinere a unor firme nu pot fi calificate decit din punct de vedere politic si moral, ceea ce intr-o democratie adevarata si functionala ar trebui sa fie arhisuficient.
Nu pot sa nu ma intreb insa: oare cum si-a gindit presedintele Basescu strategia de data aceasta de i-a iesit exact pe dos? Evident, a avut in vedere ca se va produce un scandal. Dar, ca in atitea rinduri pina acum, victima acestuia trebuia sa fie exclusiv premierul Tariceanu. Iata ca de aceasta data scandalul s-a intors impotriva sa. Si cu ce forta! Pina acum, presedintele a afirmat ca este presedinte-jucator. Ba chiar presedinte-judecator, afirmatie pe care, in contextul actualei proceduri de suspendare, cred ca o regreta profund, mai ales ca a si actionat in acest fel, acordind doua gratieri cu motivarea ca solutiile contradictorii ale instantelor dovedesc o gresita evaluare a probelor de catre judecatori!!! E-adevarat ca pentru acest gest categoric neconstitutional trebuie sa-i multumeasca ministrului Justitiei, Monica Macovei, care l-a „ajutat“ din plin. Acum a devenit si presedinte lobby-ist.

- To be continued…
Cred ca Alianta D.A. va continua sa existe, cel putin pina la campania pentru europene. Abia atunci, daca vor merge pe liste separate, ea se va rupe, nu doar de facto, ci si oficial. O campanie PD anti-PNL si viceversa ar fi epitaful. Dar chiar si-atunci e posibil ca PD sa ramina la guvernare in coalitie. E suficient sa vedem ministerele acestui partid ca sa intelegem ca are practic controlul in cabinet: ministere importante si cu bani. De ce-ar pleca de la gu-vernare? Mai ales ca, asa cum pina acum PD a crescut in sondaje datorita perceptiei publice ca presedintele Basescu este conducatorul adevarat al PD, de acum incolo, o scadere in sondaje a presedintelui va determina o pierdere de puncte si pentru PD. O situatie pe care cred ca democratii doresc sa o evite. Iar pentru asta trebuie sa se distanteze de presedinte. Asa e politica, cinica: cita vreme a adus beneficii sa fie considerat partidul presedintelui, a fost bine, chiar daca impotriva Constitutiei. in prezent, PD cred ar dori sa joace pe cont propriu. intrebarea e daca va fi lasat.

in ce priveste procedura suspendarii, insasi ideea de a-l chema pe presedinte in Parlament in vederea suspendarii este de o gravitate maxima. Daca Parlamentul voteaza majoritar pentru suspendarea presedintelui, ideea de a merge la referendum pentru a vedea ce crede poporul, chiar daca este constitutionala, este politic catastrofala. Pentru ca viata politica ar fi de nesuportat cu un presedinte rejectat de Parlament, dar sustinut de popor. Nu cred ca presedintele isi poate asuma acest risc, pentru ca pretul platit de Romania pe plan international ar fi urias. Si, oricum, nota de plata s-ar deconta la presedinte, mai devreme sau mai tirziu.