OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ruxandra CESEREANU
Deliruri si delire – O antologie a poeziei onirice romanesti
Preambul, miniportrete si selectie de texte de Ruxandra Cesereanu, Editura Paralela 45, Colectia „Antologiile Paralela 45“, Pitesti, 2000, 253 p., f.p.


Pentru ca cititorul obisnuit sa se apropie de literatura pornind de la „virfurile“ ei, antologia Ruxandrei Cesereanu propune, din capul locului, un alt fel de lectura a poeziei romanesti. Deliruri si delire este o antologie tematica, nu valorica. Fidela proiectului sau dintru inceput, autoarea selecteaza numai poetii care manifesta o tendinta clara spre delir, in toate formele sale, fie ca sint autori de marca sau voci mai putin cunoscute.
Daca prin chiar natura ei o antologie tematica este restrictiva, inchisa, Ruxandra Cesereanu incearca si reuseste sa-si transforme volumul intr-o deschidere catre toate nuantele si formele delirului poetic, fie el „himeric, nebunie, febrilitate, funambulesc, psihedelic ori chiar fantastic pur“.
Fie ca e vorba de „deliruri“ reale sau de „delire“ mimate, aceasta antologie isi capata farmecul deplin doar receptata drept ceea ce este de fapt: un joc cu textele, un mozaic care se construieste si se reconstruieste in jurul unei teme. Un text continuu, un fluid, un „delir“ al poeziei. Miscarea este orientata de la text la autor, nu invers. In acest sens, autoarea ignora voit orice informatie care tine de istoria literara (cronologie, posibile incadrari in diferite curente literare etc.). Singura legatura, cea mai trainica, ce se stabileste intre autorii antologati, este apartenenta lor la marea familie a „delirantilor“.

Din multitudinea poetilor prezentati in volum (60 la numar, de la Eminescu si Macedonski pina la Judith Mészáros si Ioan es. Pop) am selectat, oarecum la intimplare, citeva versuri din Leonid Dimov, cu al sau „labirint oniric fabulos“: „...el, licornul, cu mare zimbet dedesubt,/ Rotea un ochi portocaliu si ne-ntrerupt/ In care bucatareau toate celelalte fete/ Gatindu-se pe ele insele pe-ndelete,/ Fara graba, cu hohote de ris printre legume/ Tocate cristalin, strigindu-se pe nume,/ Jucindu-se cu patlagelele, cu varza,/ Gidilind sub cioc cind acvila cind barza/ Care pazeau pirostriile de vint,/ Si priveau atotstiutoare-n pamint.“ (Vis cu licorn), Florin Iaru, „delirind“ teatral si ironic, ludic si tandru: „Iubita mea ciinele meu afla incet despre mine/ ca ma compuneam din atomi ca oricine/ ca sub schelaria de case/ rid inca amanuntele nebuloase/ iubita mea ciinele meu afla incet despre mine/ ceea ce vedea in cordul meu de mohor/ care inca din anii cei buni/ ajunsese o ceata de nebuni/ licuita de un maturator“ (Marile etaje) sau Radu Stanca, acest trubadur intr-un „delir cvasimedieval“: „Si nici un calator de prin vagoane/ Nu se da jos vreodata-n gara noastra/ Pare adus de-o negura albastra/ Ce-i inveleste cosuri, usi, tampoane.// Iar cind, urnit din marea lui tacere,/ Se pune iarasi tainic in miscare/ Nu uruie, scrisnind din roti sau fiare,/ Ci cinta lent, o muzica de sfere.// Ce poate fi cu trenul asta oare,/ Domnule sef, de nimeni nu-ndrazneste,/ Indata ce din bezna se iveste/ Sa-i controleze actele stelare?“ (Trenul fantoma). Nu lipsesc poeti ca Stefan Roll, Gherasim Luca, Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru, Tudor George, Nora Iuga, Vintila Ivanceanu, Ion Muresan, Octavian Soviany.

In locul fiselor biobliografice obisnuite, autoarea opteaza pentru mini-portrete „cu tendinta“ ale autorilor antologati. Pline de finete si ingeniozitate verbala, manifestind un gust vadit pentru tipologizare, dovedind in acelasi timp o cunoastere rafinata a poeziei, aceste portrete sporesc savoarea lecturii.
Asumindu-si, dupa cum anunta in Preambul, subiectivitatea inerenta unei astfel de lucrari (prin chiar selectia textelor), Ruxandra Cesereanu isi ia libertatea de a incheia acest volum cu un poem al sau, dezvaluind, in autoportretul pe care si-l face, gindul mai adinc care a indemnat-o la alcatuirea acestei antologii: „Poetul ca bestie, asa cum il vad eu, trebuie sa fie bestie mai ales fata de sine insusi; adica sa se simta la peste 40°C febra. De aceea, ceea ce comite el se apropie de delir.“