OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Marie CAPDECOMME
Viata mortilor
Despre fantomele de ieri si de azi
Traducere de Luminita Braileanu
Editura Polirom,
Iasi, 2003, p. 288, f.p.


O carte despre aceia care „gindesc viata nu in trei dimenisuni, ci in patru!“ – caci „cine poate spune daca toti cei pe linga care trecem pe strada fac parte dintr-o lume normala, in trei dimensiuni?“ (p. 5).
De „viata mortilor“ doar antropologia s-a incumetat sa se apropie, desi „atunci cind s-a aplecat asupra ei, a facut-o prin intermediul unor practici sociale cum ar fi spiritismul“ (p. 11).

Volumul Mariei Capdecomme abordeaza interdisciplinar viata „fantomelor de ieri si de azi“, pe variate paliere care se intrepatrund precum spatiul consubstantial aflat la frontiera dintre lumi. Perspectivele istorice, folclorice, antropologice, sociologice, psiho-patologice sau biologice sint sustinute de informatiile culese de pe teren de catre autoare, punind in evidenta latura „psihica“ sau „senzitiva“ a unora dintre noi, mai altfel decit altii – de fapt, decit majoritatea. Adesea, „de felul in care este conceput omul depind peregrinarile lui in vietile viitoare“ iar „posibilitatile de viata in lumea de apoi depind de amintirea pe care le-ai lasat-o celor vii“ (p. 33).
Aflam astfel ca „cine e rau dupa moarte a fost rau si in timpul vietii. Cei de care lumea s-a temut in timpul vietii vor da motive de teama si dupa moarte“. In concluzie, „oamenii care nu s-au integrat comunitatii celor vii nu au parte de odihna vesnica“ (p. 42). Mai bine zis, „moartea nu calmeaza lucrurile, ba chiar dimpotriva, ceea ce inseamna ca un individ rau va fi un strigoi si mai rau, ca un om care in timpul vietii avea putere asupra celorlalti va avea si mai multa putere dupa moarte“ (p. 46).

Dincolo de folclor, „se pare ca infatisarea pe care o iau strigoii este determinata de greseala comisa: cu cit greseala este mai grava, cu atit pedeapsa este mai aspra si atunci duhul se intrupeaza intr-un animal amputat, fara ochi, urechi sau gura, lipsit de orice mijloc de comunicare si deci dependent de bunavointa altor duhuri care vor interveni pentru el pe linga cei vii“ (p. 67). Strigoiul se poate metamorfoza, „e posibil sa se prezinte si sub alta forma decit a lui: sub o forma materiala (o capita de fin) sau, de cele mai multe ori, animala. Aceste transformari exprima uneori gradul de gravitate al pacatelor lui, alteori evolutia starii sale spirituale“ (p. 77) si este inzestrat „cu o facultate de comunicare orala diferita de limbajul trupului viu. Vocea pare sa vina de undeva din afara si suna ca si cum ar fi exterioara aparitiei sau ca si cum ar fi emisa de maruntaie si nu de limba“ (p. 79).
Lucrarea Mariei Capdecomme acopera o nisa goala in literatura de specialitate romaneasca recenta, cu atit mai mult cu cit volumul detine si un lexic „fantomatic“ ce cuprinde nume uitate si definiri ale unor personaje si fenomene aparent mitologice, ale caror manifestari au parcurs veacurile si generatiile.