OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Matei CAZACU
Minuni, vedenii si vise premonitorii, in trecutul romanesc
Editura Sigma, Bucuresti,
2003, 232 p., f.p.

Volumul publicat de Editura Sigma Minuni, vedenii si vise premonitorii, in trecutul romanesc face parte din acea serie a cartilor care rescriu istoria noastra dintr-o ignorata perspectiva intima. Este vorba de intimitatea omului cu sine, cu propriile temeri, spaime, nelamuriri, neintelegeri. Cartea istoricului Matei Cazacu, in prezent cercetator la CNRS, Franta, face o incursiune interdisciplinara, bazata pe o documentare elevata, in parte inedita, privind raporturile romanilor cu propriile superstitii, credinte, obiceiuri care trebuie cunoscute, intelese si redefinite pentru contemporani.
Insusi autorul afirma despre scopul cercetarii sale ca a fost acela „de a releva si inventaria manifestarile sfinteniei (minuni) sau pur si simplu fenomene paranormale (vise premonitorii, vedenii) care au fost inregistrate in trecutul romanesc si care insotesc si definesc viata cotidiana a stramosilor“. Cartea descrie in detaliu manifestarile spirituale ale sfintilor romani in decursul veacurilor, grija domnitorilor de a imbogati cu moaste sfinte si pretioase ctitoriile lor. Separat de acest subiect, volumul aduce la lumina informatii noi, argumentate istoriografic, despre cele mai reprezentative vise premonitorii, intervenite in stare de somn. Potrivit autorului, „cel dintii vis dateaza din 1527 si este legat de urcarea pe tron a lui Rares“ (p. 86).

Aparitiile si semnele prevestitoare sint alte repere ale istoriei noastre care, dincolo de incarcatura folclorica, au fost realitati descrise de cronicari. Ion Neculce povesteste „un caz precis“ petrecut in 1633 la Istanbul: „Cind i-au taiat capul lui Barnovschii Voda, calul lui a si inceput a sari, cit n-au mai putut sa-l tie comisul din mina, pe loc au cazut de au murit. Si vazindu-l turcii, mult s-au mirat si au zis: «Nevinovat a fost acest om»“ (p. 146); „[...] accesul de nebunie al doamnei Pauna, sotia lui Stefan Cantacuzino, in chiar ziua executiei la Constantinopol a lui Constantin Brancoveanu care au dus la moartea rudei lor, a celor patru fii ai sai si a sfetnicului Ianache Vacarescu“ (p. 147).
Volumul trece in revista si „credintele in vampiri (moroi, strigoi) si vircolaci sau pricolici“, foarte intilnite in toate reperele etnografice romanesti (p. 176). Cronicile au insemnat cazuri descrise amanuntit, cum a fost acela a lui Petru Plogojowitz din satul Kisolova, din Banatul sirbesc, „acuzat de sateni ca ar fi omorit 9 persoane in opt zile, inainte de 21 iulie 1725. Vaduva raposatului afirma ca acesta a venit la ea si i-a cerut opincile. Dezgropat de sateni in prezenta unui functionar imperial austriac, corpul lui Petru Plogojowitz este descoperit in perfecta stare dupa zece saptamini de la moarte, cu singe proaspat in gura“ (p. 179).

Stephan Ignaz Raicevich, in cartea sa Observatii istorice despre Tara Romaneasca, publicata la Napoli in 1788, afirma: „Ei, romanii, pretind ca un cadavru care nu se descompune imediat pastreaza in el un fel de viata; ca sufletul nu este separat de corp“. Totusi, aceasta invariabila credinta in superstitii pare a avea si o argumentare stiintifica in rindurile scrise de Andreas Wolf „care a trait peste 18 ani in Moldova, la sfirsitul secolului al XVIII-lea“. Acesta a scris printre altele ca la romani „ingroparile sint prea timpurii“ si se fac „cu toata graba, fara sa treaca 8, 10 ori 12 ceasuri, mortul banuit este si incredintat pamintului. Ce obicei lipsit de sfintenie si de omenie! Nici o cercetare medicala nu este ingaduita! [...] Despre moartea aparenta (asfixia), nimeni nu vrea sa stie nimic, si indraznesc sa spun, nu fara temei, ca multi ipohondrici, multe tiitoare isterice de care nu se simte lipsa in Moldova, au fost ingropate inca fiind in viata“ (p. 186-187). Mai mult, in 1763, taxele erau atit de mari, iar taxatorii atit de inversunati in stringerea darilor, incit multi oameni se sustrag intr-un fel original: se ingroapa de vii „lasind o rasuflatoare si multi au murit de frig si stau acolo pina ce se distribuie acel inscris, caci in acel timp se face o mare cercetare“.
Cartea istoricului Matei Cazacu despre „minuni, vedenii si vise premonitorii“ vine sa completeze, dintr-o perspectiva istorica, cercetarile din domeniu ale etnologilor, folcloristilor si antropologilor.