OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Serban ANGHELESCU
Agon. Tensiunea fundamentala a riturilor de trecere
Editura Ex Ponto, Constanta, 1999,
320 p., f.p.


Agon este o carte tensionata. De contradictia fascinanta a lumii pe care o studiaza. Lumea traditionala. Si de contradictia asumata a propriei teorii asupra ordinii/dezordinii acestei lumi.

Autorul, actualmente profesor de folclor la Facultatea de Litere din Constanta, afirma, in descendenta lui Durkheim, caracterul normativ al ritului. Ritul este rinduiala, ordonator al lumii. Societatea traditonala, rinduita, este un organism unitar, cu o personalitate compacta, o constiinta compacta si, in ultima instanta, cu o voce compacta. Autorul sustine, in termenii unei teorii functionaliste, ca totul in societatile traditionale, inclusiv aparentele disfunctionalitati, se organizeaza inspre o coerenta/coeziune/rinduiala a societatii. Pe de alta parte, lumea traditionala are o „structura tensionala“. Este marcata de conflicte si de o lupta agonica de a rezista schimbarilor dezintegratoare/crizelor/trecerii. Aceasta tensiune fundamentala a societatilor traditionale deriva din rinduiala trecerii, care „obliga la ruperea violenta a ordinii existente si la instaurarea unei ordini diferite“. Serban Anghelescu devanseaza, astfel, latura functionalista a teoriei sale si, in spiritul unor teorii din antropologia, sa-i spunem, postfunctionalista a anilor ’70-’80, recunoaste in lumea traditionala o structura si, in egala masura, o anti-structura; conflict, contradictie, schimbare si, in acelasi timp, ordine si stabilitate.

Serban Anghelescu studiaza riturile de trecere, un subiect, pentru multi, fumat, destinat astazi abordarilor sterile sau jenantelor recitari scolaresti ale lectiei van Gennep/Turner. Autorul depaseste maniera academista de clasificare rigida a actelor rituale de trecere, obiectul studiului sau il fac mecanismul trecerii – conflictual – si modalitatile ei dramatice.
Fie la nastere, la nunta, in riturile funebre, in cintecele rituale de seceris, „individul angajat in trecere este asezat in cimpul a doua forte opuse, este miza unui conflict care opune, pe de o parte, fortele negatoare – tinzind sa anuleze miscarea, sa revina la echilibrul anterior trecerii – iar, pe de alta parte, fortele afirmative, favorabile trecerii.“ Ritul de trecere implica o schimbare de statut si rol, dramatica, survenita violent in interiorul limenului (pragului) dintre cele doua forte. Pina la stabilirea irevocabila a individului in lumea in care trece, exista „o perioada de indecizie, de ambiguitate: nici-nici, intre si intre, betwixt and between [...]“.

Pentru Serban Anghelescu, trecerea este fundamental „dramatica, agonistica“. „Grecescul agon inseamna lupta, agonie [...]“. Rezistenta agonizanta la trecere, „opozitia sint prezente in nastere, in nunta cu precadere, in moarte, in riturile de An Nou etc. Ruptura trecatorului de vechiul stadiu se face, ritual, cu inscenarea rezistentei din partea grupului care cedeaza un individ si, mai mult, este posibila o respingere din partea grupului primitor (integrator) [...]“.
Cel mai interesant din toata cartea este capitolul Mireasa griului. Moartea in griu. Serban Anghelescu vorbeste despre initierea erotica a tinerei fete, in cintecele de seceris (Dealu Mohului, Ma luai, luai), despre golirea cimpului – constructie simbolica a mortii, despre structura tensionala a seceratului. „Complexiunea rituala a secerisului trebuie sa fie clasificata decisiv in categoria riturilor de trecere. Ruptura provocata de golirea cimpului, moartea prezenta in atitea chipuri, nunta, tensiunea, conflictul, toate acestea definesc secerisul ca trecere. Denumirea comoda de obicei calendaristic, aplicata curent, ramine o eticheta superficiala.“
Cartea lui Serban Anghelescu este, literalmente, provocatoare. Scrisa cu eruditie. O carte care contrazice, cu gratie, superioritatea sterila a lui s-a fumat de mult.