ARTE VIZUALE. 10 fotografi spanioli la MNAC

Autor: Mihai PLĂMĂDEALĂ | Categoria: Arte | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

ARTE VIZUALE. 10 fotografi spanioli la MNAC

Pe 16 septembrie 2010, a avut loc la Muzeul Naţional de Artă Contemporană vernisajul expoziţieiItinerarii. Afinităţi. 10 fotografi spanioli. Evenimentul este organizat de Instituto Cervantes în colaborare cu MNAC, cu sprijinul SEACEX – Sociedad Estatal para la Accion Cultural Exterior. Expoziţia pe care o putem viziona la Bucureşti a făcut parte din programul cultural „Anul Spaniei în China“, care (iniţial) şi-a propus să aducă fotografia spaniolă mai aproape de această ţară asiatică, atît la nivel documentar, cît şi conceptual. Succesul şi buna receptare a proiectului la a doua ediţie a Bienalei Photo Canton (în 2007) au condus la itinerarea expoziţiei, cele 87 de fotografii (realizate de grupul alcătuit din zece fotografi – artişti dintre cei mai importanţi şi novatori din Spania, deja recunoscuţi în întreaga lume) intrînd (prin Institutul Cervantes) într-un proiect de expunere la Istanbul, Atena, Napoli şi Moscova.

Poeme vizuale ale vieţii de zi cu zi

În 2010, expoziţia se află în Bucureşti, unde publicul (iniţiat prin calitatea expoziţiilor din ul-timii ani – numeroase dintre ele la MNAC) are ocazia de a admira forţa fotografiei spaniole contemporane, cumulată cu calitatea artiştilor şi diversitatea discursurilor lor. Ca fapt secundar, semnatarul acestor rînduri, ar fi optat, abătîndu-se de la traducerea mot-à-mot, mai degrabă la titlul românescItinerarii consonante.

Prin lentilele şi proiectele lor, cei zece fotografi spanioli ne poartă spre experienţe trecute ale Spaniei, dar şi spre realitatea actuală. Privind fotografiile incluse în expoziţie sîntem copleşiţi de sentimente ambivalente. După cum a spus preşedintele SEACEX, Charo Otegui Pascual, „senzaţia generală indusă este că realitatea pozează în faţa fotografului şi dezvăluie un moment invizibil ochiului, care n-ar fi putut fi capturat intenţionat, pentru că subiectele au fost rezervate doar pentru artistul care ni le împărtăşeşte ulterior“. Între altele, fotografia înseamnă „atunci şi acolo“. Declanşatorul şi suportul de stocare abolesc însă spaţiul şi timpul.

Ce putem privi cu această ocazie pe simezele MNAC-ului? Cîmpuri de luptă, cîndva teatre ale distrugerii, astăzi peisaje liniştitoare (fără personaje), locuri pustii, încărcate de amintiri, spaţii locuite, periferii (ale Barcelonei), sate spaniole, mărturii ale unor epoci şi societăţi cărora le aparţine fotograful, sau portrete frontale dezgolite de orice artificiu, tehnic ori scenografic. La un alt nivel, avem de-a face cu o atitudine nondocumentară echivalentă cu apropierea de arta conceptuală, cu poeme vizuale ale vieţii de zi cu zi, cu spaţii misterioase, imagini suprarealiste şi baroce.

Scopul (declarat al) expoziţiei este de a prezenta o viziune asupra fotografiei spaniole contemporane, de a oferi o vedere panoramică asupra diferitelor abordări şi bogăţia posibilităţilor în acest mediu. Curatorul a optat pentru prezentarea unor artişti consacraţi, cu o solidă carieră în spate, foarte cunoscuţi în Spania, unii şi în străinătate, născuţi în anii ’50-’60, cînd fotografia spaniolă documentară şi-a luat avînt.

În interviul pe care a avut amabilitatea de a ni-l oferi în exclusivitate, Oliva Maria Rubio, doctor în istoria artei, curator al expoziţiei, ne-a spus următoarele: „Poate că în Spania nu avem o tradiţie atît de puternică precum în Italia, Franţa sau Statele Unite, însă de la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea apar o serie de artişti care aduc un suflu nou şi înnoiesc arta fotografică din Spania. Odată cu Războiul Civil şi mai ales cu dictatura franchistă, fotografia spaniolă ajunge oarecum într-un punct mort, se practică fotografie pictorială pînă în anii ’40, apoi, începînd cu anii ’50 asistăm la o renaştere a acestei arte, cu accent pe latura documentară. Dacă nu ar fi existat dictatura, probabil că artiştii perioadei anterioare s-ar fi exprimat profesional altfel şi ar fi fost mult mai cunoscuţi în lume. În Spania, ca şi în alte ţări, fotografia digitală a atins un anumit apogeu, însă există în continuare şi un curent clasic, care nu apelează la noile tehnici. Ceea ce este interesant şi marchează această perioadă este că numeroşi artişti pun sub semnul întrebării caracterul real, adevărat al fotografiei.

Pentru a da doar un exemplu, fotografia lui Javier Vallhonrat capturează imaginile unor case-machete, prezentate sub formă de catalog imobiliar, în ideea că ceea ce vedem nu este întotdeauna ceea pe pare. Asistăm la o transformare, chiar transfigurare a realităţii.

Avem, pe de-o parte, o fotografie care ilustrează realitatea, iar pe de altă parte, o fotografie conceptuală (Blenda y Rosa, Àngel Marcos). Imaginile din Cuba conţin elemente reale, dar şi elemente adăugate. Există şi o fotografie poetică, simbolică, precum cea a lui Chema Madoz, care recurge la obiecte pe care fie le prezintă ca atare, fie le contextualizează pentru a le da noi valenţe. Ouka Leele îşi construieşte mental fotografiile, după care le pune în scenă, pentru a le picta în final. Per ansamblu, aş spune că fotografia spaniolă nu este neapărat legată de realitate.

Această expoziţie este o mostră reprezentativă pentru fotografia spaniolă, artă care în ţara mea se bucură de un larg suport. Personal, activez de paisprezece ani în cadrul unui proiect privat, «La Fábrica», unde, împreună cu echipa de acolo, mă ocup de proiecte culturale legate de fotografie, de artă şi de anumite publicaţii. Pe de altă parte, organizăm un festival, PHotoEspagña, acordăm consiliere altor instituţii culturale şi oferim premii artiştilor tineri“.

Pe lîngă artiştii deja citaţi, îi amintim pe Ferran Freixa, cu ale sale fotografii de arhitectură şi interioare, pe Alberto Garcia-Alix, cu plasticele sale portrete, pe Cristina Garcia Rodero, care a surprins imagini ale unei Spanii ascunse, pe Cristóbal Hara, cu stilul său documentar, la graniţa dintre realitate şi ficţiune, şi pe Xavier Ribas, cu peisajele din suburbii. Toate acestea pot fi văzute pînă pe 10 octombrie.

Recomanda articolul prin: