OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Atunci cind arta este un joc inalt, o negociere subtila intre cod si lumea reala, iar nu o simpla joaca de circumstanta si o demonstratie suficienta siesi de indeminari bine educate, momentele unui discurs – oricit ar parea ele de autonome, luate in parte – se inscriu intr-un flux perfect articulat, asemenea unui lant care este simultan riguros si fluid. Iar aceasta ordine interioara a limbajului, aceasta logica a articularilor sale in faze ample si in constructii, de multe ori, impozante, este consecinta directa a unei viziuni integratoare si a unui discret sentiment cosmic.

A vorbi artistic articulat nu este altceva decit a vedea continuitatea lumii si a simti armonia ei profunda. Intr-un astfel de univers, diversificat si armonic in acelasi timp, sever in osatura lui intima si flexibil prin ipostazele sale succesive, traieste si se manifesta puterea de imaginatie a lui Maxim Dumitras. Complet liber in fata provocarilor substantei, indiferent daca aceasta vine din straturile elementare sau din praxisul cultural, energia sculptorului, fundamental determinata de aspiratia catre structura si catre forma, pare inepuizabila. Manipulind explicit sau doar tacit concepte livresti, sugerind prin discurs scenarii cerebrale si lecturi sistematice, el incearca, de fapt, sa-si tina in friu o forta germinativa ingenua si cu revarsari stihiale. Max Dumitras nu explica lumea prin creatia sa, asa cum de multe ori am fi tentati sa credem, ci rememoreaza la scara mica si cu o logica infailibila, de cele mai multe ori cu logica materiei insesi, principiile fundamentale dupa care existenta salbatica sau sistematizata, firea intreaga, in cele mai subtile dintre infatisarile sale, se constituie si se manifesta.

Taind trunchiurile de copac in felii, in cercuri decupate prin care aerul circula ca prin golurile unor instrumente muzicale, plecind carnea sacra a lemnului cu platose metalice din care punctele de sudura se scurg imaginar, asemenea unor rasini vitrificate in ere geologice, asociind tegumentele naturale, de o paloare neutra, ale fibrei cu tonul volubil si sec, ton care ascunde esenta spre a exhiba suprafete si trasee, Max Dumitras construieste, asemenea lui Paul Neagu, un hayphen – adica o punte, un sistem de legatura intre multiple realitati. Dar daca puntea lui Neagu este un translator voluntarist si sigur pe sine, unul care-si inventeaza realitatile potential conciliabile doar pentru a-si confirma sensul, cea a lui Max se naste din chiar strafundurile unei lumi cu vocatie integratoare, ale unui tot care nu accepta ideea de risipire. Asa cum copacul leaga pamintul de cer si apele de jos de flacarile solare, adica tine laolalta pamintul, aerul, apa si focul, derivatele lui din viziunea sculptorului fac acelasi lucru in coduri culturale; adica leaga plinul de gol, consistenta de eter, vegetalul de mineral, gravitatia de imponderabil, lumina de umbra si acromatismul discret de strigatul culorii. In lumea noastra inepuizabila, inlantuita si plina de cauzalitati, aceste lucrari, puternice si gratioase in acelasi timp, sint chiar legatura. Adica Veriga!
_____

Expozitia Veriga a sculptorului Maxim Dumitras este deschisa la Galeria de Arta a UAP – Bistrita.