Muzeul Naţional de Artă Contemporană
a programat pe data de 19 noiembrie 2009 expoziţia personală a lui
Adrian Ghenie. Este vorba despre un gest de recunoaştere a muncii şi
creaţiei unuia dintre cei mai interesanţi tineri artişti români,
venit la momentul potrivit. În această idee, amintim că
există la noi o puternică tendinţă sau, dacă cititorul doreşte,
cutumă, de integrare ori recuperare post factum a valorilor
artistice naţionale, astfel încît iniţiativa MNAC este
cu atît mai meritorie.
Amintim, pentru cei aflaţi la (o
oarecare) distanţă de fenomenul artelor plastice contemporane
româneşti (şi internaţionale), că Adrian Ghenie s-a născut
la Baia Mare în 1977 şi că activează la Cluj şi Berlin.
Artistul a avut, din 2006 pînă în prezent, expoziţii
personale în Europa, la Antwerp, Berlin, Londra, München,
Paris, Zürich şi Statele Unite, la Austin, Los Angeles şi New
York. A participat în 2009 la Bienala de la Praga (nr. 4), iar
în 2008 la Bienala de la Liverpool. Aria este extinsă şi prin
participarea la expoziţii de grup. Evenimentul de la Muzeul Naţional
de Artă Contemporană din Bucureşti se doreşte a fi o sinteza a
parcursului său de pînă acum.
Prima expoziţie personală a lui
Adrian Ghenie, intitulată If You Open It You Get Dirty, a fost în
2006, la Plan B din Cluj (trei ani după terminarea studiilor
superioare, în oraşul de pe Someş). În viziunea
semnatarului, această galerie reprezintă un pas-cheie, dacă nu în
evoluţa artistului, cel puţin în cariera acestuia, Plan(ul) B
nefiind orientat spre Capitală, cu asumarea de rigoare a
„periferiei“, ci spre inima Europei, prin licitarea factorului de
originalitate a unei zone artistice necunoscute publicului
internaţional. Înfiinţată în 2005, galeria clujeană
şi-a inaugurat un an mai tîrziu un nou spaţiu de expunere…
la Berlin. Galeria Plan B Berlin are o suprafaţă de 260 de metri
pătraţi şi este situată într-o fostă clădire industrială
din secolul trecut, în apropiere de gara Hamburger Bahnhof –
Museum für Gegenwart Berlin (un muzeu dedicat artei
contemporane).
Vernisajul de debut, Berlin Show #1, a
adunat proiectele realizate de către artiştii galeriei, între
care şi Adrian Ghenie. Cooptarea unor colaboratori internaţionali
care împărtăşesc aceleaşi atitudini artistice a fost pasul
următor spre universalitate. Printre artiştii „berlinezi“ ai
galeriei se numără Ciprian Mureşan, Mircea Cantor, Victor Man,
István László, Cristi Pogăcean, Şerban Savu,
Gabriela Vanga, Miklos Onucsan, Navid Nuur şi Cristian Rusu. Aceste
nume sînt mai cunoscute colecţionarilor din străinătate
decît celor din ţară. Preţurile (în euro) cu trei sau
patru zerouri obţinute pe lucrări ale acestora i-ar putea pune pe
gînduri pe colecţionarii de la noi, care ar avea şansa de a
investi bine (la timpul potrivit) în artişti care vor fi
ulterior cotaţi la scară internaţională.
Revenind la expoziţia de la MNAC,
aceasta nu are şi nu putea avea, date fiind coordonatele
proiectului, o viziune unică (prin subiect). Numitorul comun al
lucrărilor reunite e dat de tema (secolul al XX-lea) şi coerenţa
stilistică. Artistul nu ignoră problema reprezentării, nu o
sacrifică pe altarul ideii, care stă (întotdeauna) la baza
creaţiei sale.
Reţinem din discursul curatorial al
Magdei Radu următoarele: „Prezenţele spectrale ale lui Hitler sau
Lenin, corpurile colective ale unor oameni lipsiţi de identitate
subliniază ideea că procesul rememorării stă sub semnul
inconsistenţei şi al inadecvării. Eşecul modernităţii
reprezentat de catastrofele celui de-al Doilea Război Mondial este
pus în legătură cu reflecţia asupra mediilor moderne de
divertisment, precum cinema-ul – o altă temă majoră pentru
Adrian Ghenie.
Artistul propune o multitudine de
referinţe, fiind angajat într-un dialog fertil cu istoria
picturii. El invocă nu doar scenografia dramatică a
clar-obscurului, derivată din Caravaggio, ci şi tipul de
compoziţie-friză à la David Hockney, în care elemente
disjuncte se înlănţuie succesiv ca pe o scenă de teatru;
este vizibilă, în cazul său, nu doar atenţia acordată
geometriei spaţiale şi problemelor perspectivale care îl
leagă de tradiţia picturală renascentistă, ci şi mînuirea
dezinvoltă a materiei picturale, care aminteşte de expresionismul
abstract.
Complexitatea procedeelor picturale şi
mobilizarea arsenalului de referinţe nu rezultă dintr-un gratuit
joc postmodern, ci converg înspre un tip de demers care
continuă să investigheze posibilităţile actuale ale picturii,
fără a înceta să o problematizeze. Artistul revizitează
momente-cheie ale istoriei artei moderne, care au avut drept
consecinţă schimbarea paradigmei în artă şi contestarea
legitimităţii mediului pictural. Ghenie îl invocă pe Duchamp
– cel care a urmărit în mod programatic să decreteze
moartea picturii, introducînd noţiunea de readymade în
sfera artei –, precum şi prima expoziţie internaţională Dada de
la Berlin, care afişa texte ce proclamau moartea artei.
Întîlnirea publicului
bucureştean cu lucrările lui Adrian Ghenie reprezintă una dintre
surprizele pe care ni le oferă constant Muzeul Naţional de Artă
Contemporană, instituţie aflată cu mult înaintea celor
aşa-zise „ale statului“. Într-o săptămînă
electorală, vizita la un astfel de muzeu şi la o astfel de
expoziţie (deschisă pînă în februarie 2010) nu poate
face decît bine acelora care obişnuiesc să meargă la muzee
şi expoziţii.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters