ARTE VIZUALE. Ana Bănică – În numele iubirii - Numarul 464 - Martie - 2009 - Arhiva

ARTE VIZUALE. Ana Bănică – În numele iubirii

Autor: Mihai PLĂMĂDEALĂ | Categoria: Arte | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Centrul Cultural „Palatele Brâncoveneşti“ propune pe tot parcursul lunii martie întîlnirea cu Ana Bănică, a cărei nouă expoziţie, In the Name of Love, este găzduită de Galeria Foişor din cadrul Complexului de la Mogoşoaia. Proiectul a fost realizat de către artistă în cursul rezidenţei sale la Düsseldorf, din octombrie-noiembrie 2008.

Este vorba despre un program demarat în 2007, prin care se realizează un schimb de artişti între Kulturamt Düsseldorf şi Centrul Cultural „Palatele Brâncoveneşti“ de la Mogoşoaia. Programul presupune selecţia de către comisii de specialişti a cîte unui artist din fiecare ţară în vederea rezidenţei sale de două luni în cealaltă ţară, timp în care aceştia trebuie să lucreze la nişte proiecte pe care să le expună la finalul rezidenţei.

De rezidenţa de la Düsseldorf (Complexul de ateliere Salzmannbau) s-a mai bucurat pînă în prezent, în afară de Ana Bănică, şi Dumitru Gorzo. Artiştii germani veniţi la Mogoşoaia au fost Klara Adam şi Sebastian Wickeroth. Acesta din urmă a realizat o expoziţie intitulată Draft la Palate şi a curatoriat o alta la Atelier 35, unde a invitat patru colegi germani. În cadrul programului său de rezidenţă, Ana Bănică a organizat expoziţia Sweet Romania la Galeria Passage 3 din Düsseldorf. Se preconizează extinderea programului în 2009, prin angrenarea în cadrul schimbului cultural a cîte doi artişti de fiecare parte, aceştia fiind invitaţi în perioade diferite ale anului.

Revenind la In the Name of Love, aceasta a fost vernisată, într-o formulă diferită, şi în Germania. Expoziţia este, aşa cum obişnuieşte artista, o instalaţie ce trimite la feminitate şi la mituri personale într-o lume a „modernităţii“. Şablonul utilizat de Ana este un contur al Fecioarei cu Pruncul. Lucrările propriu-zise vizează linii ale amintitei forme, fiind realizate din materiale neconvenţionale. Aripile şi aureola, prezente în expoziţie, nu au nimic transcendent. Relaţia lor cu revista (pentru femei) decupată trimite intenţionat spre zona derizoriului. Acelaşi tip de cultivare a derizoriului a fost folosit în seria păretarelor din 2006, printre care amintim lucrarea Te aştept că-mi este dor, să mă ţii în braţe, la televizor. Folosirea ideală a spaţiului avut la dispoziţie, în funcţie de ideea avută, reprezintă un punct forte al artistei, care ştie cu precizie ce doreşte să transmită şi unde vrea să ajungă.

Ca noutate în creaţia Anei Bănică remarc apariţia elementului religios, absent pînă acum din picturile pe muşama sau din semnele trasate cu rujul pe oglinzi, din instalaţiile anterioare, atît de definitorii pentru ea. Este vorba despre cu totul altceva decît în cazul lui Gorzo, Tolici, Rădvan sau Tara. Artiştii respectivi au fost menţionaţi laolaltă datorită temei religioase pe care au abordat-o accidental sau constant, de pe diverse poziţii, aceştia avînd stiluri total diferite. De altfel, artista a subliniat faptul că nu este vorba despre vreun afront sau despre o ironie la adresa religiei, ci mai degrabă despre un demers antropologic. Revista mondenă şi, implicit, pozele din aceasta tind să se substituie în unele cazuri, la nivel subconştient, imaginilor de cult. Feţele manechinelor fotografiate pentru reviste dau o altă semnificaţie conturului preluat din iconografia creştin-ortodoxă.

Expoziţia se doreşte a fi „un altar dedicat feminităţii“, după cum spune artista. Într-un colţ al sălii este plasat un altar ale cărui „obiecte de cult“ sînt rujuri şi farduri deschise. Femeia modernă caută a-şi întreţine sau intensifica frumuseţea prin mijloace preponderent cosmetice şi vestimentare. Haşurarea conturului iconografic amintit cu ştrasuri şi urme de buze rujate poate fi citită în sensul că femeia actuală este o victimă a modei. Spectatorul, căruia îi recomandăm să viziteze Centrul Cultural „Palatele Brâncoveneşti“ pentru a vedea această expoziţie (pînă pe 1 aprilie), îşi va primi doza corespunzătoare de şoc. O astfel de instalaţie va determina cu siguranţă reacţii diferite.

Ana Bănică a absolvit Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti în 2002, continuînd tot acolo ciclul de studii aprofundate. Este membră a Uniunii Artiştilor Plastici, Secţia „Multimedia“, a grupurilor Aproximativ 28, PULS 1000 şi a Asociaţiei „Art is Not Dead“. Artista s-a făcut cunoscută publicului român şi european prin numeroasele sale participări la evenimente artistice de grup sau prin expoziţiile personale, organizate cu începere din anul 2000. În 2007 a cîştigat prestigioasa bursă „Con-stantin Brâncuşi“ oferită de Institutul Cultural Român, lucrările realizate în timpul bursei fiind expuse la sediul ICR de la Paris. Pe lîngă pictură, grafică sau desen, Ana Bănică a optat şi pentru forme de artă alternativă, precum video-instalaţia, performance-ul, instalaţia interactivă sau happeningul. Expoziţia In the Name of Love se înscrie şi ea în această direcţie.

Recomanda articolul prin: