OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Instalaţia „Barbie mîncată de cîini şi plînsă de pitici“ descrie o societate aproape necrofagă, plină de ironie şi umor. Mesajele adaptate după spam-uri suscită atenţia privitorului, denunţînd kitsch-ul într-un mod în care doar Suzana Dan ştie să o facă.

 

Botond Ferenczy proiectează, pe pînză sau pe perete, o poveste aleasă la întîmplare, în cadrul unui joc neaşteptat. Personajele sale descriu adesea o lume ludică, hilară, aflată la limita dintre urban trendy şi children playground. Stăm de vorbă cu Botond, care ne spune că noutatea lucrărilor pe care le expune în cadrul acestei expoziţii constă în modul de a folosi liniile şi cromatica. „Pînă acum lucram foarte colorat. Constanta întregii mele munci de pînă acum este dată de personajele tratate, inspirate din lumea copiilor (din ceea ce văd ei în fiecare zi). Modul lor de a privi şi problemele pe care le pun sînt premisele de la care pornesc. Practic, transpun un mod complex de interpretare într-un alt limbaj, cel al oamenilor maturi. În această ecuaţie rămîne doar un observator. Analizez percepţia unei categorii aparte de privitori – copiii –, care văd altfel decît adulţii un peisaj, o acţiune, o situaţie. Am fost, în mai multe rînduri, coordonator artistic în tabere de creaţie pentru copii. Proiectul pe care l-am iniţiat cu aceste ocazii presupune începerea unui desen de către mine şi terminarea lui de către ei. Rezultatele sînt întotdeauna fascinante.“

 

István László îşi plasează victima chiar în interiorul societăţii contemporane, înregistrînd şi consemnînd reacţiile noastre. Personajul său se plimbă de acasă la tîrgul de vechituri, din atelierul de mecanică la o galerie de artă. În interviul pe care ni l-a acordat, István ne-a spus că, după desfăşurarea unor activităţi artistice în afara ţării timp de cîţiva ani, a început să observe, la revenirea în România, lucruri cărora nu le dădea importanţă înainte. „Conceptul meu se bazează pe analiza schimbărilor de cadru social. O serie de oameni au fost depăşiţi la un moment dat de noile vremuri şi au ajuns să-şi trăiască viaţa ca marginali. Căderea comunismului a produs astfel de mutaţii, chiar traume în rîndul unor oameni, deveniţi personaje fără identitate şi totodată victime colaterale ale unor schimbări majore care nu au fost dublate de protecţie socială. Am fost la piaţa de vechituri, unde mi-am făcut documentarea pentru proiect. Din 150 de poze am creat un personaj tridimensional care însumează tot ceea ce m-a interesat să surprind şi să exprim. După ce l-am terminat, l-am plasat în diverse locuri care mi s-au părut reprezentative. Am filmat ceea ce se întîmpla în jurul său şi am constatat că trecătorii nu realizează faptul că este vorba despre altceva decît despre omul fără identitate propus de mine, pe care îl văd doar pentru a-l ocoli. Caut să dau o altă dimensiune muncii mele, care în stradă capătă valenţe diferite de cele dintr-o galerie...“