Premisa analizei noastre asupra
evenimentelor care au avut loc în România anului 2008 în
sfera vizualului este că arta ar trebui să fie pentru societate
ceea ce este visul pentru psihanaliză. Altfel spus, cele întîmplate
pe marginala scenă artistică a ţării noastre, departe de a
determina deocamdată mentalitatea, reprezintă un barometru fidel al
vieţii pe care o trăim.
Ziua Internaţională a Muzeelor,
Noaptea Muzeelor şi mai noua Noapte a Galeriilor au avut un ecou
fără precedent în rîndul cetăţenilor, fapt care nu a
influenţat rata vizitelor prin galerii, muzee sau expoziţii. În
acest moment, instituţiile culturale sînt cu cîţiva
paşi buni înaintea publicului larg.
Astfel, Muzeul de Artă Naţională al
României a organizat, în paralel cu programele de
cercetare şi educaţie, o serie de expoziţii de o înaltă
ţinută, dintre care amintim, în mod arbitrar, expoziţia de
bijuterii şi microsculptură Tribut Magnificenţei, cu piese de la
Muzeul „Ilias Lalaounis“ din Atena, expoziţia Cristaluri de
Boemia, cu lucrări de la Muzeul Sticlei şi Bijuteriei din Jablonec
nad Nisou, căreia i s-au adaugat cîteva piese dintr-o colecţie
particulară, sau Linia şi culoarea, prima expoziţie prezentată în
România de Muzeul Luvru, expoziţie ce ilustrează arta
desenului la Florenţa în secolul al XVII-lea. Două
interesante expoziţii pot fi vizitate în continuare pînă
la jumătatea lunii ianuarie, respectiv pînă în
februarie, şi anume: expoziţia de icoane bizantine şi
postbizantine din Grecia (secolele XIII-XVIII), De la Întruparea
Cuvîntului la Îndumnezeirea Omului şi Napoleon al
III-lea şi Principatele Române, expoziţie ce prezintă
artefacte provenind de la treizeci şi nouă de muzee sau instituţii
din Franţa şi din România.
Muzeul Ţăranului Român a
organizat pe tot parcursul anului, cum a obişnuit deja, tîrguri
şi evenimente interactive interculturale în paralel cu
expoziţii tematice pe cît de diverse, pe atît de
interesante. Ne-au atras atenţia în mod deosebit expoziţiile
Olten – Olt – Oltenia cu obiecte de podoabă din Elveţia şi
România, Horia Bernea – Gesturi potrivite şi
Ţesături/Cusături, aceasta din urmă, deschisă pînă pe 31
ianuarie. Semnalăm cu regret faptul că acest atît de îndrăgit
şi vizitat muzeu are duşmani înrăiţi în rîndul
unor persoane cu putere de decizie, care luptă în această
perioadă să pună capăt poveştii începute în anii
’90. Despre acest fapt, Vintilă Mihăilescu, directorul MŢR-ului,
a scris pe site-ul instituţiei că „formal, raportul Ministerului
Culturii şi Cultelor, care a instrumentat o nouă tentativă de
desfiinţare a Muzeului Ţăranului Român, nu există! Este
singura declaraţie pe care presa a primit-o în această
poveste jalnică. Muzeul mai aşteaptă încă un răspuns
oficial. Cum să te mai revolţi însă împotriva a ceva
ce nu există? ş…ţ Muzeul va continua deci să ducă mai departe
moştenirea lui Horia Bernea şi a Irinei Nicolau şi să se deschidă
tot mai mult iubitorilor spiritului lor viu. Totu-i bine cînd
se termină cu bine. Formal. Informal însă, vă comunicăm că
nu s-a terminat“. Sperăm că MŢR-ul va avea o soartă mai
fericită decît a avut Galeria Nouă, desfiinţată pe
parcursul anului trecut în numele ideii de a fi redat spaţiul
bucureştenilor (numeroşi expozanţi fiind din afara Capitalei şi
chiar a ţării...!).
Întorcîndu-ne la momente
mult mai fericite, Muzeul Naţional de Artă Contemporană a fost
gazda a numeroase acţiuni, performance-uri, proiecţii etc. Dintre
acestea, ne-au reţinut atenţia expoziţiile: Fotografia spaniolă
în trei reviste de specialitate: AFAL, Nueva Lente, Photo
Vision. 1950 – 1990 şi Pădurea de sculpturi. Colecţia Simon
Spierer, ce poate fi vizitată pînă în martie. În
opinia semnatarului, această expoziţie reprezintă momentul cel mai
important al anului 2008 şi unul dintre principalele evenimente (ale
zonei de interes) din România ultimelor două decenii. Colecţia
conţine lucrări ale principalilor sculptori ai secolului XX, dintre
care îi amintim selectiv pe Constantin Brâncuşi, Julio
Gonzales, Hans Arp, Max Ernst, André Masson, Henry Moore,
Lucio Fontana, Alberto Giacometti, Laurent De Pury, Sebastien Kito,
Harald Fernagu, Andy Warhol. Această amplă expoziţie de sculptură
îşi are precedent după ’90 doar în evenimentele
găzduite de MNAR, Antoine Bourdelle din 2006 şi Auguste Rodin,
Vîrsta de bronz din 1996.
Semnalăm colaborarea MNAC-ului cu
Anaid Gallery, în cadrul proiectului „7 Paralel 7“ (care a
reunit tineri artişti din România şi din Austria). Asocierea
unui muzeu naţional cu o galerie privată reprezintă un semn de
deschidere, dar şi o garanţie a calităţii la care evoluează
amintita galerie de artă contemporană. Anaid a susţinut o
importantă serie de evenimente, comentate de Observator cultural pe
parcursul întregului an. Gorzo, Rădvan, Tara, Botond Ferencz,
Lucia Vîlsan, Harem 6 sînt doar cîteva dintre
numele celor care au expus, prin Anaid, în ţară şi
străinătate. Lucrările lui Alexandru Rădvan şi Tara von Neudorf
au deranjat foarte mult opinia publică românească, numele lor
fiind tîrîte alături de cel al lui Benedek Levente în
instanţe publice necalificate şi asociate (din păcate) celebrului
Ponei Roz de la New York, totul întru reducerea bugetului ICR.
Dan Perjovschi „a reuşit“ să nu
deranjeze vizibil pe nimeni, cel puţin nu prin tipul de artă pe
care o practică. Prezenţa sa pe cele mai importante scene ale
artelor plastice ale lumii (dintre care ne mărginim să amintim doar
„peretele de la MOMA“) îl recomandă drept plasticianul
român cu cea mai bună vizibilitate în afara ţării, din
toate timpurile (păstrînd proporţiile, alături de Brâncuşi
şi Paul Neagu). O recentă expoziţie-eveniment a lui Perjovschi,
Chestii tipărite, a avut loc în ţară, la Galeria Posibilă,
unde se întîmplă, ca şi la Anaid, lucruri deosebite.
Amintim, cu această ocazie, H’Art Gallery şi UNA Galeria –
galerii extrem de active pe scena bucureşteană şi naţională.
Deşi majoritatea evenimentelor s-au
desfăşurat în Capitală, unde, între altele, sînt
instituţiile supreme ale statului, ambasadele şi banii, au existat,
în 2008, şi acţiuni „provinciale“. Dintre acestea,
amintim Bienala „Periferic“ de la Iaşi şi Bienala
Internaţională de Gravură Experimentală de la Palatele
Brâncoveneşti Mogoşoaia, expoziţiile Arcade 24 de la
Bistriţa, expoziţia de desene a lui Ştefan Câlţia de la
Herina sau acţiunile „Land Art“, semnate de Florin & Andrei
Ciubotaru, Jean Eugen, Ciprian Paleologu în Otopeni sau la
Năieni, judeţul Buzău.
Ne oprim aici din retrospectiva
selectivă propusă, cu speranţa că lucrurile bune întîmplate
în 2008 vor avea ecou şi că anul abia început va arăta
mai bine.