OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Între 9 şi 22 ianuarie 2009, Muzeul Naţional de Artă Contemporană şi British Council au oferit publicului bucureştean ocazia de a vedea la Galeria Etaj 3/4 a Teatrului Naţional expoziţia de fotografie Close To Home. Este vorba despre o versiune restrînsă a unei expoziţii itinerante lansate la Belfast în mai 2008, în cadrul Cathedral Quarter Arts Festival. Close To Home a călătorit la Thessaloniki, Sofia, Tbilisi, Yerevan, urmînd ca de la Bucureşti să plece mai departe la Sarajevo şi Cracovia. În mod excepţional, în cadrul expoziţiei, publicul din România a avut ocazia de a vedea fotografiile realizate cu prilejul concursului foto „Surprinde Bucureştiul în imagini“, desfăşurat sîmbătă, 13 decembrie 2008.

Un important grupaj de lucrări aparţine foto-jurnalistei de origine română Dana Popa, stabilită la Londra, care a făcut o prezentare interactivă pe 10 ianuarie. Ceilalţi artişti prezenţi în expoziţie au fost: David Creedon, Yuval Yairi, George Georgiou, Gulsun Karamustafa, Ivor Prickett, Piruza Khalapyan, Sejla Kameric. Expoziţia aparţine unui proiect mai larg, intitulat „Living Together“, care îşi propune să găsească modalităţi de comunicare bazate pe încredere şi înţelegere între oamenii aparţinînd unor diverse culturi din Europa.

Seria de fotografii realizate de Dana Popa se numeşte „Not Natasha“ şi aduce în discuţie traficul de persoane. În 2007 a primit Premiul Juriului la Days Japan International Photojournalism Awards şi Premiul Jerwood Photography Award. Artista a expus în Marea Britanie şi Luxemburg. Fotografiile ei au fost publicate în Days Japan, Portfolio, D: la Repubblica delle Donne, KK, şi Ogoniok. Dana Popa este stabilită la Londra şi lucrează ca fotograf independent, fiind specializată pe subiecte sociale contemporane, cu accent pe drepturile omului.

David Creedon a adus la Bucureşti Fantomele încrezătorilor dispăruţi (Ghosts of the Faithful Departed). Condiţiile de viaţă din Irlanda şi speranţele de mai bine au condus la părăsirea masivă a locurilor de obîrşie. Drumul pe care au apucat-o „încrezătorii“ sînt fără întoarcere.

Grupajul de fotografii al lui George Georgiou se numeşte: „Cyprus: Between the Lines“ („Cipru: Printre linii“). În ultimii şase ani, George a lucrat mult în Balcani, trăind mai întîi în Serbia, apoi în Grecia, şi, în ultimii patru ani, la Istanbul. Lucrările lui urmăresc oameni situaţi între comunităţi, culturi şi ideologii. Artistul a primit numeroase distincţii internaţionale.

Gülsün Karamustafa, din Turcia, a venit cu o video-instalaţie, pe două ecrane: The Settler (Întemeietorul). Absolventă a Istanbul State Fine Arts Academy, artista abordează medii variate, de la obiecte găsite la artefacte personale. Trecînd prin istoria personală, Karamustafa explorează teme legate de migraţie şi de construirea identităţii în culturile tranzitorii. Amintim participările la Bienala de la Kwangju, Bienala de la Havana (ediţia a VIII-a), a treia Bienală de la Cetinje şi prima ediţie a Bienalei de la Sevilia, precum şi expoziţiile personale de la Paris, Geneva, Montréal, München, Helsingborg, Milano, Torino, Rotterdam, Kassel.

Piruza Khalapyan  din Armenia a adus Povestea lui Murtada (Murtada’s Story) în imagini. Cu o pregătire de designer de modă, artista s-a orientat spre cariera de fotograf. Semnalăm participarea la ediţia a XII-a a International Photographic Art Exhibition, în China.

Sejla Kameric din Bosnia & Herţegovina a realizat o video-proiecţie în buclă: Dream House (Casa de vis). Absolventă a Academiei de Arte Plastice din Sarajevo (Departamentul de Grafic Design), a început să activeze în cadrul grupului de design Trio şi a lucrat ca art-director în cadrul echipei de creaţie Fabrika. Kameric abordează cu predilecţie medii bazate pe lentile. Intervenţiile în spaţiul public şi instalaţiile site-specific sînt, de asemenea, aspecte importante ale creaţiei ei.

Yuval Yairi din Israel a pregătit „Bagajele memoriei“ („Memory Suitcases“). Tema este recurentă în creaţia artistică a lui Yairi. „Palaces of Memory“ este, de exemplu, o altă serie de fotografii care investighează natura memoriei.

Numitor comun pentru cei opt artişti este conceptul de „acasă“, văzut fie ca un spaţiu sau loc pe care îl laşi în urmă pentru a găsi unul nou, fie ca un spaţiu în care doreşti să te întorci. Ideea este că, de cele mai multe ori, întoarcerea este imposibilă. Lăsăm în urmă nu doar locuri sau obiecte, ci şi etape din viaţa noastră. Ceea ce ţine de timp nu poate fi recuperat decît ca amintire, în condiţiile în care memoria deformează lucrurile.