Autor: 
Categoria: 
Galeria Carini&Donatini din San Giovanni Valdarno a fost fondată în anul 1979 de către Pier Giuseppe Carini. În anii ’80, galeria stabileşte relaţii de parteneriat cu galeriile şi colecţionarii din Paris, Londra şi New York şi organizează mai multe serii de expoziţii internaţionale. De-a lungul a 30 de ani de istorie, galeria a promovat genuri şi stiluri artistice, de la pictură şi sculptură la performance art şi noile media; de la transavangarda istorică din Rimini pînă la tinerii artişti din Rusia. Carini&Donatini sînt actualmente implicaţi în promovarea artistului român Zoltán Bela, prin expoziţia intitulată Transition Icons (13 martie-26 aprilie). Cu o bogată experienţă în promovare şi marketing artistic, Carini&Donatini doresc să ne împărtăşească opinia lor despre artiştii români şi piaţa de artă est-europeană.
Cînd aţi „descoperit“ arta românească şi cum găsiţi tinerii artişti români?
Am descoperit arta contemporană românească în timpul celei de-a treia Bienale de la Praga, fiind focalizaţi în mod special pe Şcoala de la Cluj din România, care, după Leipzig şi Dresda, s-a dovedit o adevărată mină de aur a picturii contemporane.
Cîteva consideraţii despre arta modernă românească dinainte de anii ’90?
Aţi observat un interes special pentru arta românească, motivat de cum arată aceasta sau de unele clişee de tipul „descoperirilor din spatele zidului“ ori de tipul „Noua Europă“ etc.?
O galerie ca a noastră trebuie să încerce noi experienţe internaţionale, concentrîndu-se mai presus de toate pe pictură; situaţia românească pare să dea, de asemenea, o nouă abordare, chiar şi pentru pictorii italieni de astăzi. Încă nu este clar ce evoluţii vor apărea, dar noi credem că noua Europă de Est ar putea aduce o contribuţie semnificativă pentru pictura contemporană internaţională.
Puteţi să-mi descrieţi, în cîteva cuvinte, stilul Şcolii de pictură de la Cluj?
Cărui public îi place să cumpere artă contemporană românească?
Colecţionarii şi criticii de artă, care sînt mereu pasionaţi de lucruri noi, vor fi, ca de obicei, primii, dar, desigur, rămîn multe de învăţat din descoperirile viitoare.
Astăzi, piaţa reală pare a fi destul de prudentă, în special pentru că putem vedea clar unele speculaţii organizate de cîţiva, mereu aceiaşi, interesaţi, care sînt prezenţi punctual cînd e vorba de anumiţi artişti români.
Cum stabiliţi preţurile de vînzare pentru lucrările artiştilor români?
Sînt colecţionarii şi cumpărătorii interesaţi de arta est-europeană? Există o percepţie diferită legată de diferenţa de preţ referitoare la arta vestică?
Aş spune că întreaga reţea de artă, care este implicată în experimentare şi promovare, are un interes. Aici nu mai este o diferenţă, colecţionarii sînt în parte distribuitori şi viceversa. Arta care vine din Est este, cu siguranţă, ceva interesant pentru cei care fac acest lucru, dar, în momentul de faţă, nu există un interes din partea dealerilor. În următorii cîţiva ani, vom vedea o reajustare a preţurilor celor mai importante cote atît în arta din Est, cît şi în cea din Vest. Este imposibil ca o lucrare a unui artist de 30 de ani, după o carieră de trei ani, să coste 30.000 de euro şn.n. – Victor Man, Adi Ghenieţ, e ceva ciudat legat de asta. Vom asista la o realiniere a pieţei mai aproape de cum stau lucrurile în realitate.
Există valori artistice care pot fi promovate ca româneşti într-un context european sau global?
De ce Zoltán Bela?
În primul rînd, pentru că avem încredere în calitate şi, cunoscîndu-i pictura, am descoperit omul. Sîntem bucuroşi să fim cei care au organizat prima lui expoziţie în Italia, ne-a dat emoţii şi idei pe care le credeam pierdute în timpurile actuale ale declinului pieţei de artă.
Aţi remarcat un interes special acordat revigorării artei figurative?
Încă de la înfiinţarea galeriei în 1979, am fost întotdeauna legaţi de arta figurativă, preferînd-o de fiecare dată, chiar dacă unele circumstanţe ne-au condus în alte direcţii. Iubim arta figurativă, la fel ca majoritatea iubitorilor de artă. Da! Arta figurativă este bine-venită peste tot.
Există vreun beneficiu al moştenirii realismului socialist reciclat de artiştii contemporani?
Cum va afecta criza financiară piaţa de artă, producţia creativă şi consumatorii/colecţionarii?
Aşa cum am mai spus, va exista o importantă reajustare, dar este încă prea devreme pentru a spune cum se va întîmpla. Gîndiţi-vă, de exemplu, că anual se organizează în jur de 100 de tîrguri de artă în Europa, care par să fie impracticabile pentru că reprezintă o piaţă care, în mod evident, nu există.
Arta românească înfloreşte pe pieţele europene de artă, în special din afara ţării. Credeţi că actuala criză financiară va afecta această nou-intrată piaţă de artă?
Criza va pune cu siguranţă frîne acestei pieţe de artă, ca şi oricărui alt sector al pieţei. Partea pozitivă, pe timp de criză, e că te poţi concentra mai bine la lucrurile demne de atenţie, cu speranţa că distincţiile ajung la cei care le merită şi nu la cei puternici.
RSS Feed
Newsletters