OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Acesta este titlul unui catalog-album editat cu ocazia ultimei expozitii pe care Horea Pastina a deschis-o la Palatul Brancovenesc de la Mogosoaia si care a fost lansat zilele trecute la Anticariatul Curtea Veche, un nou prilej de a ne intilni cu lucrarile pictorului intr-o consistenta expozitie deschisa aici. Nu este insa singurul motiv care ma face sa vorbesc acum despre pictura lui Horea Pastina. La sfirsitul anului 2007, el a primit din partea Academiei Romane Premiul „Ion Andreescu“, una dintre cele mai importante distinctii in domeniul culturii, ce vine sa rasplateasca opera unuia dintre cei mai pretuiti pictori contemporani.

Sint peste douazeci de ani de cind, in expozitia personala deschisa la Sala Dalles, Horea Pastina afirma cu vigoare prezenta unui nou destin artistic, manifestind o atitudine atipica pentru o perioada framintata de nevoia de a experimenta, de a renunta la valorile clasice ale unui limbaj. El s-a „strecurat“, de-a lungul anilor, incercind sa treaca netulburat printr-o existenta in care cu greu se poate face abstractie de ceea ce se petrece in preajma. Retras in atelierul sau, acesta a functionat ca un remediu benefic la forfota de afara, gindurile lui reuseau sa-si urmeze parcursul linistit. Iar despre acest lucru ne vorbeste opera sa picturala, o oglinda a universului imediat, a naturii si obiectelor, a unei lumi iesite din caruselul nebuniei cotidiene, capabila de a primi revarsarea privirii interioare sau, altfel spus, de a „asculta privirea“ pictorului, oprita pentru o clipa asupra ei, in incercarea de a intelege rosturile acestei lumi.

Nu este usor sa plonjezi intr-un asemenea univers. Iar cea mai mare greseala este aceea de a ramine in exterioritatea imaginii, de a cadea in capcana acestei explozii de seninatate, de lume translucida, privita parca printr-un val, fara a intelege drumul ales de Horea Pastina, direct si simplu, ce ne apropie de esente. Exista ceva tulburator in felul de a privi al pictorului, o sfiiciune ce trece dincolo de imediatul cunoasterii. O responsabilitate venita din intelegerea marii Creatii, de a accepta conditia celui ce nu se poate substitui Creatorului si pentru care lumea, asa cum noi o putem cunoaste, pastreaza doza ei de mister. Pentru Horea Pastina, fiecare noua lucrare reprezinta o incercare. Nimic nu se naste ca o acumulare venita prin experienta, ci, cu fiecare noua lucrare, el deschide o alta usa catre miracolele acestei lumi. O floare contine tot atita mister ca si chipul unei fiinte dragi, umila cana de pamint sau ciorchinii de struguri sint semne ale existentei, privirea aruncata de la fereastra descopera o bogatie de senzatii, de trairi, tot ceea ce Horea Pastina picteaza este expresia viului care ne inconjoara, a miracolului ce trece pe linga noi, iar fiecare dintre acestea este o lucrare a lui Dumnezeu.

Dorinta de a fi surprinzator, de a soca nu caracterizeaza personalitatea pictorului. Multi vor gindi despre pictura lui Horea Pastina ca apartine unei retorici de mult consumate. in esenta, acest lucru este mai putin important. El face parte din acea categorie de oameni ce sint atrasi de esente si mai putin de aparenta lucrurilor, nu reactioneaza la accentele ce se schimba mereu in felul de a privi lumea din jur, a mijloacelor prin care se exprima acest lucru. Parintele Dumitru Staniloae, de pretuirea caruia Horea Pastina s-a bucurat, spunea despre pictura lui ca reprezinta „...lumea care si-a adunat inauntru toate posibilitatile, recapatindu-si bogatia totalitatii ei infinite. Ea indeamna prin aceasta la reflexie, lasind privitorului libertatea unei nelimitate imaginatii referitoare la cuprinsul ei….“. Am putea vorbi aici despre curajul pictorului de a nu incerca sa imagineze realitatea altfel decit o vede, de a dori sa nu fie altceva decit un truditor intr-un exercitiu facut cu devotiune si smerenie. Atitudinea lui Horea Pastina tine mai degraba de straduinta unui bun crestin de a se face placut in fata lui Dumnezeu, punind in valoare, fara orgoliu, harul ce i-a fost dat.

inainte de a vorbi despre calitatile ei, trebuie sa spunem ca pictura lui Horea Pastina este un exercitiu de moralitate si credinta. Pictori de factura lui se gasesc astazi cu raritate, intr-o lume ce si-a facut un principiu din a-si bulversa rosturile, avind naivitatea ca putem schimba ceva, ca putem substitui cu improvizatii ale momentului adevaruri ce exista in afara vointei noastre. Secretul reusitei acestei picturi, lipsita de spectaculosul propunerilor tematice, al inovatiilor tehnice, este similar unei experiente initiatice, pentru izbinda careia intensitatea concentrarii, a privirii ce face efortul sa descifreze intelesurile celor mai simple imagini se transforma intr-un exercitiu spiritual. Este doar aparenta senzatia de detasare, de gest gratuit pe care ne-o dau lucrarile lui Horea Pastina, nascute parca intr-o stare de placuta beatitudine. Sa privim mai atent si vom descoperi sinteza mentala a pictorului, capacitatea lui de a decupa din bogatia de forme si culori ale naturii imagini ce comunica si deschid drumul spre esente, fara insa ca el sa-si reprime bucuria cu care priveste lumea din preajma. Concentrat, el este preocupat de a „respira“ in cadenta fiecarui element descoperit, de a intelege semnificatia pentru care au fost create si de a le plasa in ansamblul armonios al lumii, acesta pare a fi destinul lucrarilor semnate de Horea Pastina. Pentru el pictura ramine o forma de credinta, de religiozitate, in esenta de iubire.

Sa „te ostenesti neincetat“, acesta este rostul vietii, asa cum „gradina te hraneste, daca o hranesti si tu pe ea“ sint citeva vorbe de duh extrase din lucrarea de doctorat a lui Horea Pastina, care ne scot din sofisticata noastra aparenta si ne aduc in fata adevarurilor simple, esentiale, a caror demonstratie o regasim permanent in natura. Iar pictura lui Horea Pastina reprezinta exercitiul de a se bucura, de a observa, de a intelege natura, descoperind aici dimensiunile esentiale ale existentei, ce nu tin de prezentul in care ne aflam; ele exista, iar sansa noastra este de a intelege cit mai mult din sensurile ei.