OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

FLONDOR, DE LA „111“+ „SIGMA“ LA „PROLOG“
Editura IDEA Design&rint, Cluj, 2005,
198 pp.

Lansat simbata, 5 noiembrie 2005, la Anticariatul Curtea Veche, in prezenta domnului Dan Haulica si a unui numar mare de personalitati culturale, albumul Flondor, de la „111“+ „SIGMA“ la „PROLOG“ reface unul dintre cele mai interesante trasee ale artei romanesti contemporane din zona avangardei artistice a deceniului sapte si defineste contextul spiritual al gruparii PROLOG, ce a strins in jurul ei, incepind cu ultima parte a secolului trecut, nume importante ale picturii noastre.

Constantin Flondor este unul dintre artistii cu cea mai complexa experienta in domeniul cercetarii interdisciplinare. A facut instalatii, performance, a scris, a practicat mail-art, a facut film, fotografie, toate acestea alaturi de desen si pictura. Impreuna cu elevii Liceului de arta, cu alti artisti timisoreni, a avut in anii ’70 o serie de interventii in cadrul natural, a cercetat intelesurile lumii vii, a fost preocupat de constructia, structura si logica fenomenelor din mediul ambiant, a preferat hazardului metoda.
Dupa o asemenea experienta el ne pune acum la dispozitie o carte prin care reface acest parcurs, din perspectiva timpului, bazindu-se insa pe documente, note de jurnal, scrisori si nu in ultimul rind pe rezultatele concrete ale unei experiente plastice de mare anvergura.

In anii ’60, Timisoara devine centrul unei experiente plastice ce ne plaseaza intr-o concordanta de timp si spirit cu arta universala. Trei artisti timisoreni, Constantin Flondor, Stefan Bertalan si Roman Cotosman sint preocupati de o serie de experiente in domeniul artei, de lecturi si cercetari in domeniul vizualitatii. La inceputul anilor ’60 ia nastere grupul „111“, format din cei trei artisti, care, asa cum declarau: „ne propunem sa urmam principii constructive si o metoda prospectiv-experimentala, proiectele sau lucrarile noastre urmind sa formeze sisteme deschise de comunicare, destinate unui spatiu ambiental de integrare a artelor. In acest timp realizam necesitatea colaborarii cu ingineri, arhitecti, oameni de stiinta“. Reusitele grupului culmineaza cu prezenta in 1968 la Bienala de Arta Constructiva de la Nürenberg. In 1969 grupul se desface si ia fiinta Grupul „SIGMA“ format din Stefan Bertalan, Lucian Codreanu (matematician), Constantin Flondor, Ioan Gaita, Elisei Rusu, Doru Tulcan. Din programul sau de lucru remarcam: munca in echipa, continuarea principiilor grupului „111“, locuri de cercetare si manifestare – natura si mediul, aderenta la principii de ordine, includerea unui program pedagogic si integrarea unor discipline ca: matematica, bionica, cibernetica, psihologia, arhitectura, diversificarea mijloacelor de configurare si investirea formelor cu componenta de util. Un program care are afinitati cu ceea ce propunea, la inceputul secolului trecut, scoala Bauhaus.

- Un alt tip de dialog, de comunicare la nivelul expresiei plastice
Importanta acestui grup este notabila in planul experientei vizuale, dar mai ales in cel al pedagogiei artistice. Liceul de arta din Timisoara devine un centru experimental, ce antreneaza profesori si elevi. Actiunile facute in mijlocul naturii, cercetarile asupra formelor, lucrul cu aparatul de filmat, introduc un alt tip de dialog, de comunicare la nivelul expresiei plastice. In anul 1970, la propunerea domnului Dan Haulica, Grupul „SIGMA“, impreuna cu profesorii artisti de la Liceul de arta din Timisoara, primeste Premiul Uniunii Artistilor Plastici din partea sectiei de critica.

Este greu de precizat data la care nu mai putem vorbi despre Grupul „SIGMA“. Inca la sfirsitul anilor ’70 spiritul lui era evident si am putea spune ca el a continuat inca mult, salvind arta anilor ’80 din cenusiul la care era condamnata de autoritati. Spiritul atelierului, al underground-ului, al unui tip de cercetare plastica, dezvoltat in paralel cu arta oficiala, al unor expozitii curajoase precum cele organizate la Timisoara, Bucuresti, Galati a continuat, iar teama, exprimata intr-o nota din Jurnal, de autorul acestei carti: „daca toti acesti ani ai nostri din Timisoara cu timpul nu vor pali, nu se vor pierde, chiar aici acasa“, pare a nu fi justificata. Albumul de astazi – o carte „de artist“, despre artisti – este o implinire. In afara marturiilor directe se afla aici texte semnate de Dan Haulica, Andrei Plesu, Livius Ciocarlie, Serban Foarta, importante note documentare, un bogat material ilustrativ.

Dupa o asemenea experienta, in perioada anilor ’80, Constantin Flondor se reintoarce la pictura. Mecanismele secrete ale laboratorului sau se construiesc in momentul de fata pe alte coordonate. Din 1985 el participa la expozitiile gruparii „PROLOG“, fondatorul acestei miscari fiind pictorul Paul Gherasim. Fara a avea un program, dupa cum spunea initiatorul, „PROLOG este un inceput si vointa de a ramine in acest inceput“. La o expozitie „PROLOG“ din 1988, Andrei Plesu nota: „Pentru artistii expozitiei PROLOG, adevarul e altul: aspectul unui lucru, vederea lui «de aproape» e o conditie suficienta intelegerii lui. Aspectul lucrului e expresia cea mai fireasca – si prea iute uitata de «prospectori» – a prezentei lui, a felului lui de a fi. In vecinatatea aspectului, asteptarea e intotdeauna bine plasata. Asteptarea a ce, daca nu a sensului ultim, a Logosului. Iar expozitiile „PROLOG“ nu sint nici ele altceva decit asteptari ale Logosului, intilniri, in natura, ale unui grup de artisti care, dincolo de fascinatia strictei dexteritati si a ingeniozitatii goale, prefera sa astepte rasaritul intremator al unei convingeri“.

Exista in carte o corespondenta cu mai multi artisti contemporani, majoritatea membrii „PROLOG“, pe tema „ce este pictura?“ Din Jurnalul lui Constantin Flondor aflam ca „pictorul isi asuma contemplatia“. Un fel de „a privi cu grija“, de „a privi indelung cu admiratie“, de „a cunoaste prin revelatie“. „Ne este dat ochiul mintii pentru a percepe cele inteligibile, [...] si ne este dat ochiul sufletului si al credintei pentru atingerea celor ceresti [...] Pictura este o treapta si un mijloc, un canal, un canal vertical, unde sus se afla providenta, iar jos pictorul“.
Acest traseu artistic se bazeaza pe comunicarea cu ceilalti, punerea in dezbatere, provocarea, dar mai ales pe „prietenia, daruirea pentru si prin celalalt [...]. Atunci la Teremia (1984) i-am cunoscut pe Horea Pastina, Mihai Sarbulescu si Cristian Paraschiv, si tot atunci s-a infiripat gindul, la sugestia lui Paul (Gherasim), de a ne intilni si a lucra impreuna in primavara viitoare cind infloresc livezile de meri.“ (Constantin Flondor).

- Parcursul unui artist care s-a aflat in „centrul“ artei de avangarda in
deceniul sapte,
Aceste marturii par a veni din afara timpului nostru, dintr-o lume in care lucrurile au adincimi, se construiesc cu ragazul necesar tuturor intelesurilor, ne conving ca „a vedea“ este cu totul altceva decit „a inregistra pe retina“. Cartea lui Constantin Flondor este foarte necesara in acest moment. Este parcursul unui artist care s-a aflat in „centrul“ artei de avangarda in deceniul sapte, este o marturie ce demonstreaza ca pentru orice devenire importante sint etapele „consumate“ cu toata implicarea, ca indiferent de expresia exterioara, imaginea vorbeste doar atunci cind capata „caracterul de scriere al unui text vazut si ascultat“.
Lansarea acestui album s-a facut in cadrul expozitiei PROLOG ce mai poate fi vazuta in zilele urmatoare la Anticariatul Curtea Veche.