OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Un senior al picturii romanesti si-a oferit o noua expozitie personala inaintea aniversarii a 66 de ani la Galeria Apollo. Corneliu Vasilescu, artist inteligent si purtator de opinii transante in politicile culturale ale breslei si-a impus, la rindul sau, anumite rigori in cresterea operei, atunci cind meandrele destinului profesional s-au mai linistit, dupa o „tinerete eseniana“.

Nascut in 23 octombrie 1934 la Birlad, debuteaza in 1960, chiar daca are studii academice incheiate tirziu. Corneliu Vasilescu a avut initiative experimentaliste timpurii, coborind evenimentul artistic pina in hala uzinelor Birlad, in 1973. In memoria multor artisti tineri, trecuti prin clasele Liceului Tonitza, dascalul Corneliu Vasilescu ramine un extraordinar antrenor cultural, care „gesticuleaza“ verbal larg, cu sfatosenie dar si cu observatii taioase. In cercuri mai largi de discipoli este supranumit „badie“ si poate fi socotit capul de familie pentru o directie picturala pe care o aproximeaza astfel in cuvinte: „Este ideal ca pictura sa para ca este facuta dintr-un foc.

Eu cred ca Raiul, daca exista, nu poate fi decit colorat. Daca e sa ma analizez bine, cred ca am fost intotdeauna inclinat catre o stare de exaltare. Cei care-mi cunosc pictura au sesizat nevoia mea de spatiu in care ma desfasor liber“. Cu acest program, Corneliu Vasilescu a inceput sa strabata meridiane expozitionale din Suedia pina in Mexic si Iran, iar din 1983 este invitat periodic la Academii de arta germane. Din 1992, conduce cursul de compozitie si culoare la Sommera Vademie din Glashüten. Lucida, armonioasa, pornita instinctual si regasind in final forma, in starea pura, energetica a gestului, pictura lui Corneliu Vasilescu se vrea o introspectie a vitalului.
Colorism si valoratie prin colorism, subtil generata de infinitezimale transparente cromatice este exercitiul trofic al guaselor lui Corneliu Vasilescu. Iar sustinerea pe mari dimensiuni este verificarea, prin inteligenta, a instinctului sau cromatic, perfect antrenat.

Si totusi, Corneliu Vasilescu studiaza matematica aleatorului: „Eu foarte tirziu am inteles ce este surpriza. Si asta am invatat-o din lectia de compozitie a lui Beethoven, cu a treia nota care trebuie sa fie neasteptata si care da curs urmatoarei succesiuni melodice. Asta am vazut la toti creatorii mari si in pictura. Si mai ales la cei care exclud naratia si traiesc sufleteste din culoare, din raport cromatic, din raport de forma. Cum este, de pilda, De Kooning“. I-am propus maestrului Corneliu Vasilescu, intr-un interviu radiofonic, titlul unei mari retrospective a operei sale, din care, astazi la Apollo ni se ofera un nucleu: Misterul impreciziei si Badia a suris colorat intre ochelari si barba sura si mi-a raspuns: „Da, este vorba despre transfigurare“...