OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Spre marea noastră surpriză, în România perioadei pe care o traversăm apar (în afară de bănci, blocuri-turn, cartiere de vile ori sedii de firme) şi galerii de artă. Una dintre acestea, Recycle Nest, deschisă la finele anului precedent, şi-a început „stagiunea 2010“ printr-o expoziţie personală notabilă, cea a lui Bogdan Vlăduţă. Evenimentul plastic, vernisat pe 28 ianuarie, reuneşte autoportrete, nuduri şi păduri pictate de artist începînd din 1995. În opinia semnatarului, termenul care se impune drept numitor comun al selecţiei de lucrări sau, dacă cititorul doreşte, al capitolului vizual comentat, este acela de „maturitate“. Titlul articolului de faţă, inspirat de romanul lui James Joyce, subliniază aspectul menţionat drept premisă a expoziţiei. 

Plasarea subiectului în decorul unei posibile băi romane (sugerate discret), într-un context de dezinhibare şi complicitate sexuală, deschide, pe de altă parte, discursul despre egoism şi mitologie personală. O calitate (de altfel, extrem de rar întîlnită) a lui Bogdan Vlăduţă este aceea că, în faţa picturii sale, tehnica şi sensibilitatea ochiului din spatele mîinii care a aplicat culoarea devin parte integrantă a întrebărilor puse prin intermediul semnului vizual. Altfel spus, măiestria este un mijloc, nu un scop în sine; nu miză, ci mai degrabă gramatică practică a metalimbajului artistic.

Fiecare dintre noi ne întrebăm, conform lexicului de care dispunem, cine sîntem, cum arătăm, de unde venim şi încotro ne îndreptăm. Cred că faptul de a ne autoportretiza cumva, fie că sîntem pictori sau nu, este o problemă a fiinţei. Totuşi nu orice reprezentare este un (auto)portret. Acesta ţine de felul în care te arăţi, de mărturisirea de dincolo de oglindire. Am încercat să mă autosurprind pictîndu-mă gol. Actul contrazice felul meu de a fi: introvertit, timid, respectuos. Am vrut să mă arăt lumii în ipostaza aceasta obraznică. Este o probă cu potenţial şi riscuri uriaşe, ce contrazic clişeele călduţe de reprezentare în posturi avantajoase, confortabile.

Despre partea nevăzută a expoziţiei, aş aminti că în România trebuie să facem lucrurile cumva de unii singuri. Sînt puţine galerii, numărul uşilor deschise este încă şi mai redus. Dacă vrem să realizăm ceva, sîntem nevoiţi să facem parţial sau total şi munca altora. Proiectul Recycle, întreprins împreună cu confratele Sorin Neamţu exprimă fidel situaţia în care ne aflăm.“

Expoziţia lui Bogdan Vlăduţă provoacă. Vizitarea Recycle Nest-ului (pînă pe 15 februarie) se va încheia, cu siguranţă, prin discuţii pro sau contra, într-o cafenea dintr-un Bucureşti care îşi are, de la Nenea Iancu încoace, latura sa boemă.