OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Doi artisti din generatia tinara, Raluca Draniceanu si Dan Badea, expun impreuna in aceste zile, la Galeria Galateca, lucrari de pictura si desen reunite sub titlul Characters. Absolventi ai Academiei de Arta „Luceafarul“, la clasa profesorului Teodor Morar, cei doi artisti se intilnesc pentru prima oara pe simeze in aceasta formula de grup, chiar daca discursul lor vizual nu are nimic programatic si nu presupune un consens ideologic. Nu intimplator, totusi, expozitia se numeste Personaje, pentru ca asta propun, in fapt, ambii artisti, serii de personaje gindite, desenate si pictate in maniera diferita, pornind de la resorturi diferite.

Astfel, construite in linia neoexpresionismului figurativ, lucrarile Ralucai Draniceanu pleaca, intr-o prima instanta, de la sugestiile obiectualului popular romanesc, de la credintele si ritualurile magice ale comunitatilor arhaice din zona Hunedoarei. Artista isi structureaza discursul in jurul unor elemente simbolice cheie desprinse din acest context, cum ar fi mastile, costumele si podoabele populare, sau animalele folosite in actele magice, de exemplu pisica, de aici provenind si titlul ciclului sau de lucrari, in varianta unui regionalism – Cotoroaba. Extrapolind, Raluca Draniceanu gaseste apoi corespondente in alte culturi, din diverse arii temporale si geografice, topind suma de simboluri intr-o interpretare stilizata a formelor vietii, in imagini populate cu figuri si spirite venite de peste tot, din locuri unde se ciocnesc intre ele asemenea rezonante. Personajele sale, anonime si sumare, au aerul unor arhetipuri, par forte, totemuri iesite dintr-o lume barbara, reflectind imensitatea Pamintului; prin adaosul unor semne particulare insa, a unor atribute tinind de specificul local, ele devin recognoscibile, chiar daca referintele culturale sint multiple si derutante. Remarcam sugestiile formale din pictura lui Dubuffet si a lui Antonio Clavé, diversitatea tehnicilor (ulei pe pinza, colaj, monotipie si zgrafitari), tusa energica si suprafetele vibrate, compozitia dinamica, toate dezvaluind un artist stapin pe mijloacele sale, un temperament puternic, impetuos. Putem afirma, in consecinta, ca Raluca Draniceanu, desi influentata de amprenta maestrului Teodor Morar, este unul dintre tinerii absolventi care reuseste sa se sustraga rutinei gesturilor invatate si sa articuleze un discurs propriu, original.

Dan Badea ne propune un ciclu de lucrari numit Recuperari, care dezvolta in subtext ideea necesitatii recuperarii fragmentelor de viata aparent banale, lipsite de semnificatie, prea usor aruncate din cosul memoriei. Lucrarile sale nu se bazeaza pe explicitarea formelor sau a sensurilor ci, dimpotriva, pe o maxima condensare a lor, prin alaturari de elemente figurative pictate si decupaje din fotografii, prin incorporari si colaje de texte taiate din ziare, scrisori sau acte oficiale, suprapuse ca intr-un palimpsest. Principiul ordonator este fantezia sa combinatorie, iar resortul il constituie, in egala masura, depozitul cultural si amintirile personale. Personajele lui Dan Badea apar sau se dizolva in cimpul amorf al combinatiei de texturi, intrupind parca efortul individului de a-si stabili identitatea, de a-si conserva memoria, de a rezista disperat impotriva absorbtiei in timpul si materia universale. Regasim si aici trimiteri catre arii culturale diverse (de la statuia preistorica la arta neagra, la pictura lui Dubuffet sau la graffiti-urile lui Basquiat), filtrate de un ochi lucid si de o mina sigura, in maniera personala. Lucrarile lui Dan Badea par, adeseori, produse embrionare, opere neterminate, care prin lipsurile lor solicita imaginatia privitorului sa adauge noi fragmente in arhiva imagistica. O arhiva mobila, stocabila intr-o valiza – cum ne sugereaza, ludic, artistul – din care se poate naste oricind o alta expozitie, in care personajele sa fim chiar noi, privitorii.