OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ideile expozitionale ale Stelei Lie sint ca o pasare de aurora, despre care stii ca exista dar n-apuci sa-i vezi decit tremurul crengii, dupa ce a zburat inapoi, in frunzisul amintirilor, de prea multa lumina cruda. Stela Lie este deja la a treia expozitie de grup conceputa dupa un protocol cu atit mai interesant cu cit este mai discret, mai tandru scormonitor si mai pretios ca demonstratie a comunicarii strict confesive, prin imagine. Temele ei se inlantuie intr-o friza a memoriei afective: copilarie – mama – lucrul de mina – lucrurile dragi – colectia.

Stela Lie este desenatoare prin vocatie, dascalita de grafica prin ocupatie si „memorialista“ prin exilul simbolic pe care-l resimte, dinspre Imperiul Biedermayer spre mahalalele Penei Corcodusa. Proiectele curatoriale ale Stelei Lie sint interogatii personale reformulate si impartasite apropiatilor ei, fie acestia studenti, absolventi, prietene artiste. De aceea expozitia Colectia de la Caminul Artei – parter, neprogramata administrativ cu mult timp inainte, statea in zbor suspendat sub reveriile de zori ale artistei, atunci cind crezi ca lucrurile se vor lega intre oameni, spusele si faptele lor. Asezate linear in spatiu, cele sase opriri inspre colectia personala, hranitoare de imaginar a fiecaruia dintre invitati, dau un ansamblu aerat, chemator de amanuntire a dedesubturilor. Stationarile incintate ale privitorului pretind, simbolic, ochelarii prietenosi de apropiere.

Sub vraja gasirii margaritarelor, printre deseuri, Ruxandra Grigorescu depliaza – pe peretele frontal – ceea ce ea „aduna“ si „pastreaza“ ca memorie pretioasa a textilului, nesfirsit in rafinament de texturi si culori topite in melancolie. La Ana Wagner relicvele copilariei, ursuletul si botoseii, se ridica monumental in plan, in doua mari desene colorate, vibrind intre hedonism si sacerdotiu ca un decalc de fresca etrusca. Semne misterioase dar sigure pe ele, operind ca un alfabet, deseneaza Andrei Manescu pe bolovani de riu, colectionati dintr-un loc anume de incarcare energetica. Loc privilegiat pentru Adrian Mihalcea, padurea i-a ramas in suflet din copilarie si-i evoca in filigran bijuteriile (gizele si pasarile) cu o minutie grafica demna de elita enciclopedismului saxon. Sub o alta obedienta, cea a caligrafiei arabe, Valeriu Pantelimon este capabil sa creeze un regn al literei, atotcontinator, fie prin monograma, caligrama sau cimp grafic. Aduce in expozitie si grafica pura a lujerului viu de copac, memorie a unei vechi pasiuni silvice. Amintirea mediata de fotografia invechita sau de autografia scrisorilor este voletul ultim sustinut de George Nechita si Stela Lie. Primul, student fiind inca, a cistigat cu brio proba finitudinii si a coerentei discursului picto-poetic: clasor excelent „redactat“ cu poze sepia si doua lucrari cu prelucrare de imagine fotografica bine dozate spre obiect grafic. In sfirsit, Stela Lie ne „toarce“ impreuna cu motanul ei desenat si decupat din carton, „voci grafice“ din colectia sa apreciabila de scrisori. Confesiunea este aproape totala. Colectia devine literalmente passe-partout pentru desene cu interioare casnice. Viata gliseaza spre Arta. Iar Arta nu poate fi decit Viata. Si pentru Stela Lie acest lucru nu e o parada, nu e un proiect de sponsorizat grandios prin faxuri ci este, din cind in cind, o invitatie intre prieteni sa-si cunoasca mai bine ungherele.